689

…şi parcă ar fi fost frumos să am cui oferi un mărţişor. Dar în buzunarele mele ai să găseşti numai cioburi colorate, legate urât cu sfori de cânepă, de care până şi mie, artizanul lor, mi-e ruşine. Sunt nişte cioburi atât de vulgare, încât atunci când bag mâna după ele, şi le las pradă luminii zilei, odată pe an, sunt ca o invitaţie la un desfrâu al cărnii, la o risipă de voluptate. Pe ele ai să vezi numai transpiraţie, cuvinte gemute, strigăte şi unghii înfipte în piele.Palmele mele sunt condamnate, defintiv şi irevocabil, să tremure an de an la apropierea de coşari, potcoave sau trifoi cu patru foi, falangele mele pur şi simplu găsesc greu, mult prea greu de atins nevinovăţiile legate cu şnururi mici, fine, numai bune de legat la mâna femeilor frumoase şi cuminţi. Mâinile mele se întreabă una pe alta, arătându-şi linia vieţii îndoită ” unde găsim noi un piept potrivit, sau o încheietură atât de fină, să o împodobim în roşu şi alb?”