Cei doi dumnezei şi încă Unul

Întâi te naşti. Ca un fruct al iubirii între doi oameni. Eşti mic, neputincios, şi dumnezeul tău este mama. Nimic mai frumos, ea este mâna blândă care îţi veghează neputinţa. Şi într-un fel, eşti politeist. Căci dumnezeul tău mai are o mână, una aspră, a tatălui, faţa dumnezeirii de care te temi puţin.
Acum, nici să vrei nu ai putea înţelege firea a ceva dincolo de cei doi dumnezei ai tăi, neobosiţi şi atotştiutori. Îi iubeşti necondiţionat, îţi înclini capul înaintea lor din obişnuinţă, apoi cazi. Cazi ca îngerii Vechiului Testament, ca Lucifer, cazi odată cu anii ce şi se adaugă. Nu primeşti nicio altă autoritate ori călăuză, tu singur îţi eşti fulger luminos, orbit în căderea ta de prea multă lumină, te mândreşti cu găvanele însângerate. E vremea când tu ştii şi calea, şi adevărul, ţii absolutul într-o mână şi deasupra ta cerul ţi se pleacă. Râzi, strigi, plângi, eşti un dumnezeu capricios care uneori se străduieşte să priceapă lumea pe care el crede că o făureşte cu un cuvânt.
Timpul se grăbeşte, şi din dumnezeul atotputernic ce îţi eşti, ajungi un zeu mititel şi chircit, împovărat cu plumb în piept şi pe umeri. Până înţelegi că nimeni în afară de Dumnezeul adevărat nu ar putea lua în seama sa toată zbaterea acestei lumi: iubire, ură, moarte, viaţă, mai mult decât îţi poate cel mai înţelept dintre oameni înţelege, toate capătă existenţă de dinafara fiinţei.
Şi Dumnezeu, aşa cum îl gândeşti, bun , răbdător, trăieşte şi în dumnezeul mamă-tată din copilăria ta, şi în dumnezeul rebel de mai târziu care erai. Când îl regăseşti pe Dumnezeu, niciodată nu este prea târziu, ci este doar începutul viitoarei tale vieţi. El face lucrurile să se întâmple.
• Am trecut prin mii şi mii de întrebări. Mi-am dat răspunsuri greşite de cele mai multe ori când am întrebat, când m-am întrebat „ de ce”.
Până când Alfa si Omega, inceputul si sfarsitul au capatat sens. Am crezut un timp, apoi nu am crezut, un timp am arătat pumnii strânşi cerului. Dumnezeu nu suntem noi, dar El a lăsat o fărâmă de dumnezeire în fiecare om care îţi ăntinde o mână spre a te ridica.
( asta a fost un fel de „ mulţumesc”)