Schimb

Azi despre cum ma strange orasul asta mic si infect. Am o mana de prieteni, putini dar buni. Si cam atat. Adidasii stau sa ia foc , si plang dupa lungimea drumului catre intregirea mea ca om. Multi plang dupa mare, tanjesc dupa valuri, miros de alge putrezite. Eu tanjesc numai dupa miros de noapte in doi.  Va dau voua marea mea , facem un schimb echitabil Marea, cu plaja cu tot, fara ultimul val. Vreau numai in schimb ceva care sa prefaca sutele de kilometri in secunde, ceva care sa prefaca dorul in liniste, saracia in bogatie, va dau marea pe tot ce-mi lipseste cateodata, va dau voua apele teritoriale pe cateva lacrimi. Un val din toata intinderea de ape, nu e atat de mult, totusi. Valul care imi va ramane mie, sa-l prefac in zmeu si sa incalec pe el, sa ma duca unde vreau, ca vantul, ca gandul, sa ma readuca in copilaria care mi-e asa indepartata incat nu mai vad din ea decat carliontii blonzi, si ochii albastri nevinovati, care priveau nelamuriti in jur. Va mai dau pe langa mare si cateva kilograme de plumb care-mi atarna pe cearcanele adanci. Si valul care-mi va ramane mie sa nu planga pe glezne, ci sa se bucure.

show_b3fbca2ea617c3(448, 46);

Mircea Baniciu – Cu Tine In Gand

Anunțuri

Cantec

Cum uitasem drumul spre mine-l cautam in harti
era atat de mult, si-atat de bine
incat l-am regasit in alte parti

Cum lumina cu soare pe pleoapa ta albastra
m-am prefacut in roata si m-am rostogolit
m-am prefacut in infinit
Si-n secunda sihastra

Am adunat in brate intregul rau si podul
si maine, si un "ieri", si tot respira timp
in doua zile vesnice iar am simtit imboldul
sa ma intorc la tine

Cum bratu-mi amortise trupul tau dormind
l-am prefacut in zbor
cu porumbei, deasupra ta roind

Cum lumina cu soare pleaopa ta albastra
fumegand a drag din cristalin
iti gustasem lacrima, lacrima amara-pelin
am inchis-o-ntre buze –
ramane amintirea noastra.

Suflet in suflet

"Un bilet de tren ascunde fiecare-n palma sa….", si gara prafuita, cu ploaia rece batand in peretii scorojiti, ma astepta. Si sandvisurile, si cafeaua, toate calde, incalzite la microundele de suflet, nu au avut niciodata un gust atat de bun. Dimineata buimaca si intunecata, pentru noi, s-a schimbat in soare, in lumina, si parca simteai cum Dumnezeu isi intindea mana lui asupra parcului. Emotii, zambete, atingeri usoare, saruturi abea simtite, un fior necunoscut pana acum.  Doua zile ca doua sute de ani, in care am lungit secundele pana cand am simtit ca stau sa plesneasca. "Mai lasa-ma un minut, o secunda, un anotimp, un an, un timp". Imi rasunau zeci de scenarii in cap, imi cantau mii de melodii in suflet, dar nicuna nu era atat de  frumoasa pana acum. Nici macar gara sau lacrimile nu mi-au intunecat bucuria, si nesomnul nu l-am crezut a fi atat de odihnitor. Oameni frumosi, oameni noi si frumosi, oameni  buni care m-au adoptat ca fiind unul de-al lor, cu fiece pas facut simteam ca mai fusesem acolo, in orasul acela sentimental, imi parea ca locuisem sute de ani, si Ea statuse langa mine de la inceputuri.

That smell


Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vin acasă,
În lipsa mea ea se gândeste numai la mine,
ea cea mai dragă şi cea mai aleasă
dintre roabele sublime.

Si numar orele pana am sa-i vin acasa, orele pana cand are sa-mi vina in suflet din nou.
"Sa nu greseasca niciodata drumul predestinat"…nici nu ar avea cum sa greseasca barbatul betiv drumul, atata timp cat ea miroase a liliac si a Guerlain din celalalt capat al lumii. Ochii-i miros a albastru, si ochii mei stau inchisi in cautarea drumului, pana cand ne vom lovi iar albastru in albastru, asa de tare incat o sa doara. Invat o lectie noua, invat sa pretuiesc secunda mai mult ca mileniul, pasul mai mult decat drumul intreg, si glasul rotilor de tren imi vuieste peste muzici. Nu e timp de scenarii, nu e timp de parabole, e timp doar pentru un "noi" in doi, cat o omenire intreaga.

show_3ee367c5018397(448, 46);

Lynyrd Skynyrd -That Smell

Goran, lautarie pe gustul pletosilor

Chiar daca parcarile erau supraaglomerate,chiar daca jumatate de plaja imi lasa impresia ca habar nu au ce cauta acolo, Bregovic s-a ridicat la inaltimea asteptarilor. Genul de cantare  care te face sa exclami: " Asta vreau sa-mi cante la inmormantare/nunta/botez!"
Condimentat cu putin dor, per ansamblu a fost tare fain, Kalasnikov a fost ultima piesa, un foc de artificii interminabul a incheiat tot. Numa’ mi-o ramas in cap sloganul Ministerului turismului: ROMANIA , THE COUNTRY OF CHOICES! Apai ai de ales, ramai sau pleci. Amu’ depinde unde ti-a fugit sufletul, ca el sireacu’ nu intreaba de nimic.

Cum faci un barbat sa planga (ghid practic)

 E nevoie de doi.  Doua flacari vii, care devin  pe zi ce trece una singura. Apoi, una bucata Conexiuni cu „Mai ramai putin”, repetata obsesiv 2 zile, cantandu-ti in cap, si lacrimile din ochii ei, lacrimile de bucurie te inunda si pe tine. Putin dor face ca totul sa fie si mai frumos. Ii tare fain ca gara-i numa’ la 15 minute distanta. Te duci, bagi manuta la ghiseu, urli locul, si astepti sa urci in tren. Si iar curg  ochii. „De la soare” ai sa-ti spui. De fapt sufletul face-n tine tumbe ca un saltimbanc. Si stii sigur ca pe banca aia din gara te asteapta ea. Plangand si zambind. Atunci nu mai conteaza nimic.

show_d0df8d7bfabd5c(448, 46);

Conexiuni-Mai ramai putin

Nu mai intorci pe toate partile lucrurile, si iti pare atat de natural sa stea mana ei in mana ta , incat lacrimile se scurg in colturile gurii imprastiata in suras. Inca o zi mai lasa-mi-te, si inca una , pana nu vor mai fi zile. Ne-om imprumuta de la altii atunci.Un bilet rupt pe jumatate ca  juramant. Si vei ramane iar si iar, valul carea plans pe glezna ta o sa aiba grija de asta.