Fabulă

Din vechime, moraliştii-au aruncat
Spre a nu se face de ruşine
Dinspre oameni spre jivine
Orice urmă de păcat
 
Pe înserat, un câine cam golan
cu blana puricoasă şi căpuşe mii
Singur pe lume, cam orfan
lătrând la lună, o căţea zări.
 
Mândreţe mare, tânără, frumoasă
Şi cu părinţi cu pedigree ales
Dulăul se-apucă să o miroasă
din vârful botului pân’ la…aţi înţeles.
 
"Te ştiu de undeva, îmi pare mie!"
se adresă căţelei maidanezul
"Puţin probail, da hai treacă de la mine, fie!"
Şi parcă-ntrezăreau botezul.
 
"Un căţeluş cu bot negru ca tine"
Visa acum căţeaua albă toată
Golanul puricos lătra "Nu-i bine.
bot negru nu se cade s-aib-o fată"
 
"Eu trebuie să plec vreo două zile"
Caţeaua spune, vizibil afectată
(..dacă mă-ngraş vreo două kile
să ştii că puii au alt tată.)
 
Zăvodul adunase nişte oase
şi le dosise după lada de gunoi.
Acum cu nostalgie le miroase
"Ah….ea mânca numai perniţe moi"
 
Morala: la drum lung vreodată de-oi pleca
            să te-nhăitezi   numai cu câini de seama  ta.
            Căci dacă începutul a cefe şi cârnaţi miroase
            Pe la sfârşit ai să miroşi doar oase.
 
 
 
 
 
 

Cina lu' nea Nelu

Doar ce s-a oprit ploaia. E răcoare, şi miroase a pământ însetat. Drept care mă încumet să deschid geamul. E bine, şi pe toată strada e o linişte ca de mormânt. Deodată, aud zgomote ciudate, ca de tunet. Şi nu, nu vin de sus de undeva, Dumnezeu şi-a făcut treaba şi-a plouat destul. Vin de peste gard. Aşa că arunc o privire rapidă peste gard. Nea Nelu zace intr-o rână, pe băncuţa lui din curte. Zace, şi pârţâie ca un ţap în călduri. Fiecare sforţare intestinală e însoţită de un oftat de plăcere, şi un zâmbet larg i se cuibăreşte pe faţă.
-Nea Nelule, necazuri cu stomacu’ bre?
-E, ciumăfaia asta de nevastă-mea, a făcut mâncare cât pentru-o nuntă.
-Sperii cartieru’.Păi cin’ te pune bre să mănânci tot?
-Dracu m-a pus, vecinu!
-Lasă bre, că dup-atâta ţuică mai iei şi mata o masă copioasă.
Nea Nelu se ridică brusc, şi se apropie ameninşător de gard, cu sunete de broaşte strivite la fiecare pas. Se uita urât la mine.
-Băi vecinu, masă d-aia copioasă sau de care zici, să iei matale. Că mie nu-mi place copiii. Nici să-i halesc, nici altcumva. Vezi că ne supărăm!
Şi pleacă în casă, lăsându-mi cadou o Hiroşimă în miniatură la graniţa proprietăţilor noastre.

Mersul pe apă

Mersul pe apă l-am învăţat uşor
Nu-i nevoie de prea multă minte
nu trebuie nici măcar să zbor
Ci numai să privesc înainte
 
Primul pas e, fireşte, mai greu
Primii paşi sunt veşnic nesiguri
Primul val te udă mereu
Şi tremuri, apucat de friguri
 
E ca un dans, ca un tango în doi
Mersul pe apă, nu-l înveţi în şcoală
e ca în dragoste, ai nevoie de "noi"
Altfel nu faci nici o mare scofală.
 
Când mergi pe apă, ţine ochii închişi
Strânge-i bine, şi visează frumos
Nu-ţi aminti de timpii ucişi
Mersul pe apă nu-i ca mersul pe jos.
 
 

Summitul în imagini care mai de care mai frumoase.Nu.

Şi pentru asta trebuie să-i mulţumim Despinei. Şi să facem chetă, că cică vrea bani. În succesiune întamplătoare , fac publice figurile care stau în spatele celor mai întunecaţi şi malefici bloggeri constănţeni, care au complotat împotriva păcii mondiale.Paparazzi noştri cu greu au surprins imagini de la acest ultrasecret eveniment. Unul din ei a declarat chiar:" Mai uşor i-am făcut poze lu Madonna pe budă, decât ăstora. Locul era împânzit de badigarzi cu cefe late, şi accesul nu ne-a fost permis ."


Ia bă de bea! Imagini concludente care demonstrează caracterul acestui eveniment deosebit, îndreptat spre culturalizare şi altele asemenea. Biţivi.

 Nikoxz, ză ultimeit minora,fascinată de personalitatea mea absolut absolută. Da mă, nu ştiu de ce Dumniezo trebe să se strâmbe toată lumea când ne pozează.


Haştetepeblogpunctddumipunctcom în plan apropiat, şi Bebe, cunoscut de prieteni ca " Bebe când deschizi baru’ din nou". Cităm din Bebe: "Mă numesc labebepunctro şi nu am mai blogărit de şase ore"


Imagine de ansamblu. Ansamblu folcloric. Se socializează intens. Na, dovada că am stat cuminţi. Nimeni nu se bate, din poză se vede că nimeni nu înjură şi nu vorbeşte urât.

 
 
 
Vali  făcând ce ştie el mai bine. Bebe , deh cin’ te-a pus să vii cu maşina, să nu pui matale gura decât  pă d-aia fără alcool…Se citeşte tristeţea, dramatismul situaţiei pe faţa lui.

 
 
 Cichi Cean de Olanda. pe care l-am păgubit de-o bere. Şi dacă mai stătea pleca şi-n curu gol acasă, că mai ştiiu scamatorii. Gioie pe fundal. Deasupra uatărmarcului pus de Despina pe poză, se vede dunga dintre ţâţe. Ma scuzi Gioie, da nu pot să mă abţin.
 

Omul invizibil, care a fost şi el cu noi la masă. El n-are blog să-i dau link, da a venit, că ne citeşte pe toţi
 
Restul pozelor pot fi găsite AICI

 

Şi-o fo' Blogmeet 8, da s-o dus

La blogmeet îi fain tare . Atât de fain că m-am oferit să organizez eu cel puţin unu pe săptămână, ca să avem ce să cronicărim. Numa’ bine m-o luat filosofu  pe sus, de-am mers înainte în altă cârciumă să ne antrenăm , că simţeam noi că se lasă cu beţivăneală dezlânată.
 
Partea I. Acomodarea.
 
La Friends& Co. în birt or făcut ca la nuntă , mese puse cap la cap, unde-au pus bloagări să şadă bătrâneşte. M-am uitat eu în zare, şi mi-a venit inima la loc.Mă gândeam c-or fi numa’ d-ăia cu feţe de indieni antisociali. Cum m-am inşelat baban, c-au fost mai mult de trei sferturi cunoscuţi, în afară de un nene galben din Olanda, care nu avea iarbă, da nici nu vroia să cumpere, am zis că e vremea de stat în cur şi dezvoltat pornografia verbală ca subect.
 
Partea a IIa. Cum mi-am îndeplinit cea mai bolnavă fantezie.
 
Am stat în soare, e drept, cred că era chiar singurul scaun d ela masă pe care bătea un scălămbăiat de soare   mă încinsesem eu şi ia mea, da ulterior mi-au luat foc şi iţarii. Pentru că ( să bată tobeleeeeeeee) am stat lângă minora mea favorită din toate timpurile, de nici 16 anişori. Care, bă tată, şi blondă şi roşcată e taman aşa cum trebe a fi o muiere bă. Da, Nikoxz. Le mai zicea ea de sânge şi căcat, da nu-i rea deloc. Recunosc, cu pitpalacu sfâşiat de durere şi regret,cuvântul "îndeplinit" nu avea ce căuta la subtitlu. Da am şi eu voie să mai trag speranţe.
 
Partea a IIIa. Fiecare cu fiecare.
 
Din nefericire, la început nu s-a făcut sex în grup. Nici la sfâarşit nu s-a făcut, da asta mai puţin contează. Nu prea s-a fîcut nimic în grup pân nu s-a scurs timpu’ vreme de vreo trei-patru beri. Şi-a fost o discuţie fiecare cu fiecare, da niciodată toţi la un loc. Acu’ eu dau vina pe topografia locului. Ca să audă toţi ce zici, ar cam fi trebuit să urli. aşa c-am recurs la metoda bisericuţa. Da cum eu am fost popă, m-am introdus pe la toate bisericuţele, aşa c-am ciugulit d ela fiecare câte-o fărâmă. Roxana, deh, te schimbaşi tu la faţă puţin, da ştiai că-s mai colorat la vorbă decât birjarii, marinarii şi prostituatele ieşite la pensie.
 
Partea a IVa, a Va si a VIa într-una singură. Şi blogării e oameni şi be.
 
Aici e momentul când remarc un nene mai galben pe nume Chan. Nu Cichi, Cean,da pe-aproape. Venise cu nea’ Nicolescu, şi l-a păcălit pe Mitică de ceva ori cu trucuri mici. Deci a fost un Blogmeet cu tentă înternaţională. Ddumi cică am câştigat berea d ela el cu un truc murdar. Aşa o fi , dacă să beau bere dintr-o sticlă nedesfăcută fără să o ating e murdar.
De când ne aerisiserăm, s-a legat treaba cu vorba mai bine. Am rămas puţini, în jur de câţiva. Care tot sugeam eroic (EROIC bă, nu erotic) din halbele alea care parcă nu se mai terminau. Si-am ajuns inevitabil la boemul "bă, hai afară din cârciumă, facem chetă între noi, luăm bere, coniac şi-l scoatem pe Sabu din scutece (Sabu-i om),că Sabu are chitară bună, merem jos pe plajă şi cântăm". Că aşa se întâmplă când ai marea lângă tine.
Gaşca s-a spart după multicele ore, că parcă nu ne înduram să plecăm, şi de-am fi vrut era cam greu Unii ne cam ciuguliserăm, alţii eram beţi de-a binelea, că eram mai lacomi. Gioie, eu îţi dau 10, numai pentru simplul fapt că ne-ai strâns.
În ordinea numerelor de pe tricou, o prezenţă scurtă de final. Au contribuit la golirea sticlelor  Crash, Marian P., ddumi, LittleBro, Basu, dordzbor, Mitică, Bebe, Catalin Nicolescu, Nicoxz, Ionut Staicu, Despina, Gioie, Jokerman.Şi încă vreo câţiva, da am memoria mai scurtă  decât cucu.
Editare mai târzie d-aia: Bă, care eşti mă Joschiloţii, că toată lumea o întrebat de tine. Şi lipsişi nemotivat.
 

Dansul pinguinului

Detalii cand m-oi trezi,La cat de pilit is tare mi-e ca abea dimineata tarziu. Pana una alta , ia d-aci minunatie de cantare dansabila.
Later edit, dă dimineaţă devreme: mi-am dat seama că nu am ce detalii să mai dau, dansul pinguinului îi ca o axiomă, nu ttrebe dovedit sub nicio formă. Sau ca Dumnezeu, că toate lumea ştie că există, da puţini de tot l-au vazut . Aşa că din sfânta iinspiraţie divină, ia d-aci un clip cu demonizaţi. Sau pinguinizaţi, că tot e de sezon. Şi eu care credeam că Macarena îi răul absolut.Nu ştiu alţii cum sunt , da eu după două ţuici râdeam oleacă nelamurit la ăştia.

http://embed.trilulilu.ro/audio/danata/f06d854b953c99.swf
dansul pinguinului

San Francisco din cutia poştală

 Şi din noi, copiii de altă dată, ce a mai ramas? O masă informă
de suflete mucegăite, peste care azi plouă. Am uitat de mult cum
arăţi. De fapt, nu cred că am ştiut niciodată cum
arăţi. Idealurile tocmai de-asta sunt imuabile, dar de multe ori şi
incerte. Pentru că nu capătă o formă anume. Se adaugă sau se scad
dorinţe, se îngrămădesc cuvinte.
Straniu era că, mi’am dat seama că până şi în vis visam la tine. Îmi
amintesc , pe lângă locul în care stăteam, o alee frumoasă, plină de
frunze, care ducea spre mare. Şi stiu că îmi imaginam că ne vom plimba
pe acolo, ţinându’ne de mână.

 Tiparele se sparg, măştile cad în dimineaţa carnavalului. Fericire nu mă mai înjunghie în coaste, şi mergem spre o altă călătorie, în care credem, pe care o vrem a fi mai bună.
Ne cunoscusem în San Francisco,
unde mă plimbam, tărcat ca un curcubeu
Tu şedeai în mijlocul străzii, nu auzeai cum ţipă
Claxoanele maşinilor la tine
asta pentru că erai surdă, nu auzeai defel
cum ţipam eu la tine, şi-mi citeai doar
pe buze cum încercam să îţi spun " Te iubesc"
Îţi căutai fratele dispărut de mult, care acum
se credea Dumnezeu în San Francisco
Locuia într-un cub de zahăr, şi m-ai întrebat de el
la o ceaşcă de cafea. " Hai să sfărâmăm toate cuburile
de zahăr de pe masă, poate fratele tău mântuieşte
din vreunul din ele."
Am încercat să te sărut, în prima noapte, 
după ce ai schimbat hainele alea burgheze cu unele
colorate, uşoare, în care sânii tăi mici umflau
pieptul rochiei, împungându-l.
Am încercat să te sărut , ţi mi-ai adormit cu capul pe piept
în casa murdară, unde mai locuiau încă zece oameni.
Făceam dragoste liberi, cântam,
numai tu ţineai la toate astea ritmul cu piciorul
urmăreai mâinile mele jucându-se pe chitară.
"nu ştiu să dansez, nu aud muzica"
la al  138lea cub de zahăr, am găsit în el
un Dumnezeu mic, mic de tot, care stătea şi fuma,
încălţat în cizme, să facă zahărul amar.
Într-o oarecare noapte, te mângâiasem a " noapte bună"
locul unde dormeai, perna, totul era îmbibat de sudoarea ta
caldă, mirosind a liliac şi trandafir. Mi-ai
furat floarea mea din păr, plecasei cu ea să îţi lumineze noaptea ca o făclie.
A doua zi, un predicator cu barbă şi haine cernite,
pe sub care purta jeanşi şi cămaşă  roşie
îmi vorbea la căpătâi de viaţa veşnnică
mă îngropau prietenii de viu la poalele unui deal, 
ca tu să vii, să-mi sari în sicriu, şi să ne iubim
sub un morman de flori.A fost cea mai veselă inmormântare
la care am luat parte vreodată.
Fratele tău care se credea Dumnezeu, a ars într-un incendiu
pe el nimeninu l-a îngropat, doar vântul
îi suflase cenuşa.
aerul ce-l trăgeam în piept printre fumuri de ţigară
Realitatea asta , pe care călcam
era un loc mortal. Întinşi în sicriu,
speram la un alt fel de călătorie.
San Francisco îşi scrie jurnalul pe pielea noastră
cu un cui înroşit în focul unde a ars Dumnezeu închipuit.