Who's….dead?

Uite DE-ASTA imi place Mugur Grosu cand mai face cate-un tricou. Na, in loc de pomana!

Si uite si-o piesa profetica. E din ’98, de pe "Telenovelas". Cado!

*aceasta atitudine absolut nesimtita se datoreaza marelui circ mediatic in care traim. Da-o-n ma-sa! Deschid calculatoru’, in ziarele online scrie doar de asta. La tv, nu exista jurnal de stiri i care sa nu aud cate ceva despre cum ii cadea astuia pielea ca la serpi. Toti fatarnicii declara doliu mondial sau mai stiu eu ce cacanarie. HO! GATA! A CRAPAT! 
Anunțuri

Dupa trei zile

Ca o pereche de blugi prespalati. Asa a fost Pasarea Colibri aseara ( nu stiu de ce dracu’ ii tot dadea individu ala de la prezentare cu titulatura "Best of Pasarea Colibri")
Blugii prespalati  par vechi, tociti, uneori chiar rupti. Tu totusi abea i-ai cumparat. Insa iti plac, pentru ca nici nu arati ca proaspat scos din cutie.
Baniciu mi-a citit gandurile. Vintila la fel. Asteptam, si doar ce ii marturisisem asta cuiva de langa mine, asteptam doua piese tare dragi mie."Miruna" si "Esarfa in dar". Ca un facut , la nici un minut dupa ce imi exprimasem dorinta, Mircea1 si Mircea2 s-au purtat ca un playlist de Winamp. Si-asa tare m-am bucurat toata seara, ca nici sa aplaud nu-mi mai venea. S-a cantat si niste Poesis, s-a auzit un cantec soptit, au si murit unii incolaciti de flori. As spune multe, numai ca e greu, e foarte greu sa scriu despre un concert Colibri, pentru asta trebuie sa fii acolo, in fata scenei. In plus, tare-s trist ca lucrurile frumoase tin intr-adevar numa’ 3 zile.Asa ca va las, nici eu nu stiu cu ce. A! Gata. Asta piesa, ca tare frumos au cantat-o.
 

http://embed.trilulilu.ro/audio/cuoreblu50/8387c2392033d5.swf

Umbre pe cer

Dănuţ e un individ simpatic. Compus din cap, gât,
mâini, trunchi şi picioare. Dănuţ este destul de cunoscut în ţara în care trăieşte,
Uneori, lui Dănuţ îi place mult să se dea în stambă, şi îi place tare mult să
audă aplauze. Nu în ultimul rând, Dănuţ cântă din tot sufletul, până reuşeşte să
stoarcă o lacrimă şi de la oamenii de piatră.

Dănuţ e Holograf, şi Holograf e Dănuţ. Dan
Bitman pe numele lui de botez.

Ne-am postat fix în fata gardului, nu neapărat
pentru că mă omoram eu aşa de rău după un concert Zero. Dar oamenii ne sunt
prieteni, şi aşa este frumos. Doi dintre ei, recte Papu şi Laur, erau acasă. Şi
noi încă eram nostalgici după Zero Grade. Aşa că am stat, şi-am stat cu folos
proţăpiţi ca cei dintâi admiratori, până s-au îndurat să ne cânte ce vroiam noi
tare tare. Nişte Queen, şi puţin de "Satisfaction", aşa cum eram obişnuiţi
acum multă vreme. Şi Papu iar a râs, când mi-a citi pe buze "Papu,
ai…?".

A apărut şi tata al meu, care tată al meu e băiat
bun şi-a dat o bere, că aşa îi şade bine unui tată de copil mare. Şi-am stat,
am stat pân’ s-a spart bezna de la scenă, Şi-au răsunat unele din cele mai
faine piese de dragoste pe care le-a scris un om vreodată. Am văzut umbre pe
cer, am dansat un menuet cu Romeo şi Julieta, am văzut în ochii celor de pe
scenă bucuria aia pe care orice artist care se respectă ar trebui să o aibă,
bucuria de a cânta, de a-şi face treaba aşa cum trebuie, dorinţa de a da 110 %.

Cu fiecare piesă, mă temeam că se va termina,
marea de oameni de lângă mare acoperea zgomotul valurilor, băieţii făceau un
spectacol de zile mari, ca în Costineştii de acum 20 de ani. Erau generaţii
amestecate acolo, şi Holograf plăcea în aceiaşi măsură oamenilor de 57 de ani
cum plăcea copiilor de 17 sau chiar mai mici, dovada vie că sunt anacronici,
muzica lor nu este numai o "tendinţa" (da, eu nu-i zic trend).

În mod surprinzător, "să nu-mi iei
niciodată dragostea" o transformaseră în "să nu-mi CERI niciodată
dragostea". Or fi ştiind ei de ce, nu mă bag, e treaba lor.

Sfârşit pe "Banii vorbesc", aşa cum
le stătea bine. Un 10 cu plus, şi sunt sigur că nu numai de la mine, oricine ar
fi făcut la fel, şi dacă nu i-ar fi plăcut Holograf până acum, ar fi vrut o
minune încă odată.

Şi cum oamenii faini sâmbătă seara nu se duc la
11 la culcare, ne-am proptit în birt. Barmanii stăteau să-nchidă, când a buit şuvoiul
de oameni îndeajuns de troscăniti încât să mai bea o bere, două, trei.

Golanii şi-au adus aminte ce poama bună am fost
în liceu, m-au prins şi cu limbarniţă şi-au început să mă descoasă.Ca Florin
Piersic, le-am turuit de consilii profesorale la care mă înfăţişam cu damful de
borhot în nas, aşteptând să fiu dat afară, de ţoalele de popa pe care le purtam
cu mândrie, de…de tot ce pentru mine căpătase pe vremea aia proporţii
gigantice, da acu’ nush’ cum, însă îi făcea să râdă cu gura pân’ la urechi,
de-a trebuit să îi adun de sub masă.

Azi, pe înserat, ne strângem din nou în jurul dozatoarelor
scenei. Pentru că azi vin nea’ Baniciu, nea’ Vintilă, Baţu şi Cnejevici. Şi am
eu un sentiment aşa nelămurit că o să fie iar de suflet, minte şi trup. Pentru
că ei ştiu ce fac. Pasărea Colibri, cu muzici făr’ de moarte.

 

Serbarile Timisoreana, dor, Compact si berica

In Orasul de pe Bega vazusem berarii. Multe, din 10 in 10 metri. Si devenisem frustrat chiar, ca aceste temple ale petrecerii timpului liber, cu muzichie faina si usor intunecate nu-s atat de dese, ba chiar nu-s deloc in Constanta. Exceptand BierHaus sau cu ma-sa ii spune, unde trebuie sa suni cu o saptamana inainte sa faci o rezervare, si unde daca vreis a te pilesti iti lasi juma’ d eleafa, deci nu intri decat in ziua de salariu. Sa fie clar, nu carciumi, bodegi si crasme. Berarii serioase nu-s.
Pana aseara, cand o marca de bere careia nu-i dau numele si se cheama Timisoreana, o inceput serbarile ei. Serbari care au umplut intr-un mod tare frumos toata parcarea de pe malul marii.  Cu terase, facute cu bun-gust, cu surprinzator de mult bun gust, cu mzuica in surdina, unde la un pahar de bere rece si buna si doi mititei proaspeti, puteai sa stai la mesele alea lungi si sa te intelegi cu omul de langa tine. Care terase, cred ca erau pe putin 15, si totusi nu erau inghesuite. Mimii (mimii aia de stau in cutii imaginare si le lovesc d egeamuri sau trag franghii lipsa, nu Mimi cu picoare cur si tate, pentru care siti vreo Mimi) umblau ca la ei acasa de colo- colo, cu figurile alea boite-n alb si mustata ca a lui Chaplin, speriind pustimea, domnite-n alb diafan care…care ele nu stiu ce faceau da faceau, chelneritele cu patine disco isi aratau bulanele goale printre mese. Dozatoarele, si alea multe, stateau langa gratarele fumegand…ce mai, numa’ de drag as fi ramas acolo. Mare pacat ca dracia asta tine doar 3 zile, dupa care o sa fie la fel de pustiu si sinistru noaptea p-acolo. S-a cantat misto, misto de tot. Vank, in 3 oameni si un laptop pe post de chitara solo, dupa care….tadaaaaaaaaaaaaaa.. Compact. Nu ii mai auzisem de mult, mi-era dor de ei, lipseau cu desavarsire de pe scena Teo Peter si Emil Laghia, dar locul lasat gol de ei il umplusera cu doi oameni extraordinari. Lelut Vasilescu, intr-o forma de zile mari, bate-n tobele alea ca la 20 de ani, si acum. Cum am hotarat ca nu o sa ma transform intr-o fiara antisociala, m-am varat in mijlocul unei gasti de  prieteni, cu care am cantat tinandu-ne de gat "Cantec pentru prieteni", langa care mi-a fost dor la "Fata din vis"… Si Compactii cantau cu drag, cu un zambet mare pe chip, drept care s-a cerut bis dupa vreo ora jumate de "Trenul pierdut" si "Sa te gandesti din cand in cand la mine". Un bis, apoi inca unul. Ciuci a lasat chiatara jos. Publicul nu pleca. Si inca un bis. Si dupa ce s-a terminat tot, parca tot putin imi parea, chiar daca ei cantau deja de doua ore. "Iti amintesti cum te chemam, bateam ca ploaia cald in geam…" Rock, rock bun, patimas.
Azi Holograf. "Si dragostea meaaaaaaaaaaaaaa"

Nea Nelu si Maical

E dimineata, racoare tare. ies in curte sa fumez o tigara. Nea Nelu de peste gard, cu basca data pe-o parte, imprastiind miros de tuica peste dovleceii mei, ma striga:
-Vecinu’!! Ai auzit vecinu. A murit …. si face o pauza lunga, deamatica. A murit Maical Gecsan.
-‘ai nu mai spune bre. Pe bune?
-A murit bre, a dat de dimineata la teveu. Auzi al dreacu’, cic-a fost negru si s-a facut alb. Nehotarat om! Si mai trage un gat zgomotos din sticla cu licioare de pruna. Ce-o sa se mai bucure puradeii aia mici acu’.
-De ce nea Nelu?
-Pai cin’ le mai rupe lor curu’? Poate numa’ daca se fac ghei cand mai cresc.Auzi vecinu’….acu’ te pomenesti ca a crapat si o invia din nou, ca nu-i place asa. ‘rar ei ai dracu cu America lor. Incununeaza tot cu o basina zgomotoasa.
Mare dreptate are nea Nelu.
 

Moartea bufonului

S-a suit sus, pe trapez
fara sa-i pese daca are plasa intinsa
isi smulse inima rosie, mare, sangerie de pe pantalonii
vargati
"Nu era decat un bufon,
ce cauta el la trapez?"
L-au ingropat in spatele menajeriei.
 

Prea devreme pentru pace, prea târziu pentru război

Prea devreme pentru pace, prea târziu pentru război

Mamele îşi nasc copiii, mamele ne nasc pe noi

Lumea toată îşi întoarce faţa sa înspre pământ

Dumnezei îşi cresc iubirea făurind-o în cuvânt


 

Rupem doi în jumătate, ne rămâne numai unul

În cămăşi de forţă albe strâns se zbate azi
nebunul

E târziu pentru război, e devreme pentru pace

Am ucis cu sânge rece timpul care nu se-ntoarce


 

Prea aproape zace clipa când "etern"
era puţin

A rămas din ea o poză, înecată-n căni de vin

Eram singuri, eram tineri, şi nu mai ceream
nimic

Azi ne plouă peste frunte câte-un strop, câte
un pic


 

Mâinile nu-s amorţite, se-mpletesc a rugăciuni

Între trecători grăbiţi suntem doi oameni
comuni

Trecem unul lângă altul, ne lovim şi între noi

Eu, cu pletele în vânt, tu femeie, iarăşi doi

Prea devreme-i pentru pace, prea târziu pentru
război.