Episodul 2

La fel ca orice film miso, partea a 2a a fost mult mai slaba decat prima parte. Anume la aceasta ora am ajuns acasa dubios de treaz si dubios de plictisit, in cea mai mare parte. Multumiri totusi celor  care salveaza finalul. Efecte speciale din plin. Nu ma astept sa inteleaga cineva ceva din asta. Eu, Basu, am decis. Partea asta din viata este foarte misto. Numai ca, pentru Dumnezeu, cand publicu’ cere sa cante Los Afones*, recte cea mai tare trupa de karaoke din lume, lasa-i sa cante. Trilogia in 4 parti continua maine. Cu za special one as a guest star. Si pentru ea o sa fiu in forma. Ar fi si pacat sa stau si sa rumeg noaptea degeaba.
*Los Afones, pentru cine nu stie, este EU, Bogdan (cum care Bogdan? Bogdan!), si Alex (asta din urma chiar canta, cred ca il dam afara din trupa).

Cafeaua de seara

E periculoasa. Cafeaua bauta seara , singur, poate fi periculoasa. Pentru ca incep sa curga oamenii in jurul tau. Si te imbie la o vodka. Si inca una. Si la jin. Si la vin de butuc. Si iar la vodka. Si cafeaua devine un mare monstru babau care iti haleste noaptea, si te trimite clatinandu-te acasa. urmeaza azi episodul 2, maine partea a 3a.Frumos. Va pupa Spielberg cu dureri de cap.

Frumoasa aproape necunoscuta

 
Când ne-am zărit, aerul dintre noi

şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.
 
Nu erau in acea seara nici copaci, nici indiferenta. Doar doua priviri ce s-au intalnit. Si ceva nedefinit s-a petrecut in mine, albastrul ochilor mei pierzandu-se in verdele tau irizat.
 
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
 
Ne-am azvarlit, fara  cuvinte, in dansul acelas usor, si timpul a ramas incremenit intre zambetele noastre. Ore? Zile? Nici eu nu stiu, imi amintesc doar cum imi doream ca seara aceea sa nu se mai termine.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

 Te-am strans in brate tare, prea tare, ca si cum ar fi fost ultimul lucru pe care l-as fi facut. Si  mi-ai raspuns la fel, am simtit mainile tale fine strangandu-ma asemeni. Ma temeam de dimineata, ma temeam de clipa cand vei fi plecat, intrebandu-ma cand vei mai veni sa imi picuri caldura in suflet.

*** Multumesc lui Nichita Stanescu pentru ca exista, si pentru ca a smuls din trupul limbii cuvintele pe care eu le traiesc acum ca pe o piesa de teatru. Poate cea mai frumoasa piesa, fara public, jucata intre doua suflete, din noapte in noapte.

 

Ganduri ale altora

"Drinking is an emotional thing. It joggles you out of the standardism
of everyday life, out of everything being the same. It yanks you out of
your body and your mind and throws you against the wall. I have the
feeling that drinking is a form of suicide where you’re allowed to
return to life and begin all over the next day. It’s like killing
yourself, and then you’re reborn. I guess I’ve lived about ten or
fifteen thousand lives now."
 
                                                                                       Ch.Bukowski 

Nasol.Adica minunat.

Nasol, nasol nasol. mai ales atunci cand devii dependent de un om. Intr-un interval de timp atat de scurt ca nici macar nu constientizezi cand s-a intamplat. Lipsa asta roade tare. Da-mi zambeste mutra, mai e putin pana maine. Sentimentele astea ciudate, doru’ asta, ale dreacu’ , nu iti cer permisiunea niciodata sa se instaleze la tine-n ograda.Dar e frumos, parca mult prea frumos sa fie adevarat. Va anunt cand si DACA ma trezesc. Si….credeti in coincidente? Eu zic ca astea sunt felul lui Dumnezeu de a-ti spune ca inca nu a adormit, si te mai asculta din cand in cand. Pana una alta, lumea e a mea si asta nu se schimba usor.

show_944eb347bfe1e8(448, 46);

contrapunct-pat de flori

Draga Mos Craciun

Scrisoarea mea mahmura catre Mosu’ nu ar incepe cu "Draga Mos Craicun…." E prea calduroasa adresarea pentru un individ pe care nu l-am vazut niciodata. Cred ca m-as adresa politicos, cu "stimate domn Craciun". Si nu i-as cere dracii matriale. Nu mai am ce face cu ele. L-as ruga sa faca ce a facut si pana acum, ca face treaba buna. Na, ca vorbesc aiurea. In fine, lucrurile devin din ce in ce mai ciudate, la modul frumos al cuvantului ciudat. Cand  te lovesti noaptea de pisica neagra, nu ai cum altfel sa speri decat ca este o superstitie. De data asta cu noroc. Cu mult noroc. Si sentimentele amestecate care, vorba reclamei " dureaza, dureaza,dureaza" prind contur si staruiesc acolo  putin peste limita admisa. Se pare ca statul degeaba nu e chiar degeaba.