Cafea amara. Blog.Sentimente.

Am promis ca revin. Cu detalii. As fi vrut sa povestesc despre absolut toate ineptiile intalnite pe drum, precum un controlor de tren care imi cere sa dovedesc cum ca tata-i tata, si nu altcineva. Insa nu o voi face, din lipsa de timp si chef, ci voi vorbi despre lucrurile care conteaza cu adevarat. Cum ar fi frumusetea unei cetati de sute de ani, din care pietrele zidurilor parca se desprind in chip omenesc si iti vorbesc, in timp ce strabati la pas stradutele inguste si inclinate, facute parca pentru o cetate in care locuiesc paianjeni mitologici, medievali si nu oameni.Dezinvoltura cu care un artist de talie internationala canta langa gura unei canalizari infundate care mirosea ca dracu’ m-a surprins. Si totusi avea un farmec aparte acel act prin care se rupeau canoanele si toate inchistarile.Tineri cu nostalgii ale timpurilor de mult apuse refac ritualul turnirului cu un zambet pe buze, imbracati cu armuri coifuri, purtand pe brat scuturi contemporane lovite de sabii la fel de contemporane, intr-un decor anacronic in care vechiul se impleteste pe alocuri cu noul. Sighisoara este un loc ce te face sa uiti de tine, cel care esti inainte sa ajungi acolo, indiferent cat de nonconformist ai fi. Simti  nevoia sa respiri liber la capatul claustrofobei scari acoperite, oe a carei treapta 57 vei uita numele iubitei, simti nevoia sa tragi in plamani peisajul acela superb din care rasar ironice olane scorojite pe ploaie si vant,simti ca trebuie sa iti umpli buzunarele cu linistea dintre cele 4 turnuri, si apoi sa le golesti peste dangatul Ceasului din turn din ora in ora. M-am insurat. Pentru 3 zile ce-i drept, insa acolo pana s gestul acesta copilaresc a avut o semnificatie aparte. Simteam cum miile de turisti erau solidari cu mine si erau martori actului temporar de suprema comuniune, si cum din camera de tortura vecina cu strada, condamnatii ce mureau a doua zi ma binecuvantau, insotindu-ma de dincolo de gratii, scrijelind cu un os pe partea stanga a ferestrei o inscriptie in germana ce marca data la care avea sa moara. Auzeam parca archebuzele de lemn sprijinite de crenelurri pregatindu-se cu zgomot sa repsinga atacurile, strigatele femeilor si copiilor c earuncau de dupa ziduri cu smoala topita si plumb….mii si mii de imagini se zbat pe retina, si simt cum ma scurg incet inapoi in timp impreuna cu ele, lichefiindu-ma, apoi tranformandu-ma intr-un menestrel olog cersind la poarta cetatii.
Anunțuri

Amintiri din Sighisoara

Se inrevedea un drum lung. Foarte lung. 7 dimineata, asteptand trenul in gara din Constanta. Lume pestrita, cei mai multi plecau " de la mare" acasa. Eu plecam de acasa. Cu un rucsac si multe vise ingramadite in el, langa pachetelul cu snitele si termosul soacra-mii plin cu cafea fierbinte, cu care ma opaream de fiecare data cand o gustam. Constanta-Bucuresti, drum fara peripetii. Am cedat locul unui cuplu undeva pe la Fetesti, mutand-ma langa un mecanic de avioane pensionat de la baza aeronautica de la Kogalniceanu. As fi vrut sa am rabdare in a-i ascuulta intreaga viata, insa am ajuns la Bucuresti cu o intarziere destul de mica,in conformitate cu standardele CFR. McDonald, desi insupoprtabil in general, a devenit sala de asteptare, cu o Cola neatinsa in fata si cateva cutii de Tuborg(altceva nu aveau).Doua femei in drum spre Brasov s-au asezat langa mine, si din vorba in vorba am aflat despre neimplinire sexuale ale uneia:avea prietenul impotent. Am compatimit-o de forma numai, gandind " asa iti trebuie daca nu stii sa alegi".Aia mica si Rux au ajuns intr-un sfarsit din Tulcea, si asteptarea a devenit putin mai suportabila, pana la orele 5 fara un sfert.    Bucuresti Nord- Viena, cu oprire in Sighisoara. Drum destul de lung, imblanzit de converstaie placuta cu Ela,plus cateva bidoane de berica, din Bucuresti, apoi Brasov, Brasov in care magazinul de pe peron a fost luat cu asalt de umatate din calatorii trenului, majoritatea in acelasi drum spre Sighisoara, Un Feri baci mic cu deficiente de exprimare in limba romana s-a cam facut praf si pulbere pe la jumatea drumului. In rest fara ceva special. Ma intrebam numai daca domnisoara cu afinitati francofone (avea un francez langa ea nu de alta) era gravida sau numai extrem de dolofana. Sighisoara la coborare mi-a amintit de Constanta estivala: "cazare cazare?" Mi se oferea un loc in camera ridicata la rosu, in paturi citez " cu perdelute". Cum dreaq vine aia? Paturi model cabina de dus improvizata? Am ales ca loc de intindere a garsonierei portabile de 3 persoane, recte minunatul si impermeabilul meu cort, livada unei tanti ce ne-a luat cu masina, si ne-aa facut o presupusa reducere la tariful de campare cu 50 de mii (vechi), de care ne-a rugat sa nu face caz langa altii .( de fapt toti campau cu aceiasi bani, era doar o strategie de marketing).Am ajuns, livada decenta, aproximativ aproape de cetate, numai ca situata pe un dela la Cuca Macaii, und eaveai nevoie de scule pentru alpinism sa ajungi. Am intins cortul, am luat copilul de manuta si am plecat spre cetate.Urmatorul post cand pun in ordine cronologica si celelalte amintiri. Inclusiv momentul cand m-am insurat. Promit
LATER EDIT: nu am mai scris despre bucuria revederii cu Pisica in Bocanci ( de aceasta data in bocanci la propriu) pentru ca se subintelege. 

Gri 2 visceral limitat

Ar fi putut să fie orice,

A ales o metaforă-legătura spirituală cu
textul se frânge-


 

Se simte pierdută oare?

Se va retrage curând din cadrul acesta

Lăsând persistentă  numai în  amintire mirosul parfumului

Ei

Un miros oximoronic raportat la fiinţa
sa

Doreşte totul

Acela


 

Însă nu ştie

la fel ca mine şi mulţi alţii

că am trecut neaşteptat de repede peste

acea perioadă

extraordinară, prin

nesemnificativitatea ei,

ca şi cum am fi vrut

să dărâmăm  o lume dărâmată…

sau să iubim o femeie deja iubită.

Acela aşteaptă un autobuz, sau numai
poate prea mult de la

Viaţă

Ceilalţi sunt colecţionari:

Unul strânge din dinţi

Altul strânge pumnul…

În absolutizarea

Tendinţelor cotidiene

– ceilalţi strâng timbre-

De ce oare numai eu privesc în gol?

– Utilitarismul-şcoli catehetice-manuale

Va mai putea pasărea Phoenix

Să renască

A doua oară

Numai din sintagme?

 

Controlorul din tren are fata de ren

Luna era rotunda cat o paine calda,si rosie, scuturandu-se deasupra marii peste luciul careia nu izbuteau  sa strabata micile valuri distante. Prieteni cantand la Tequilla. Evident ca nu am putut scapa fara sa cant si eu macar o jumatate din "Spune-mi cine esti" a SemnalM-ului. Grupul de 3 femei galagioase si amatoare de senzatii bisericesti atunci cand brusc Tequilla sunrise s-a scufundat in bezna, fiind sabotat, l-am renegat repede. Gluma are limite.
    Altfel baieti relativ buni, de la "Aura Gaura" nu mai avusesem tangente prea mari cu Suie Paparude. Insa am ramas surprins aseara sa vad cat  de buni pot fi intr-un show live( la Expirat), atat de buni incat m-au "luat" de urechi din plimbarica mea pe plaja si mai-mai ca m-au facut sa sar asemeni marii gasti de cateva sute de oameni in cunostinta de cauza. Dupa  ceva berica sacrificata am crezut de cuviinta sa pastrez traditia statului la Stuf pana dimineata. Din pacate, nu am avut unde, dar mai presus de toate nu am avut de ce. Prima data am crezut ca am probleme in a distinge sunetele. Nu, auzeam bine, chiar foarte bine. La Stuf agasera Noha-Tu cafe. Rusine stimabile Ovidiu, chiar si eu am migrat la Soni, cu car eam baut un sfert din noapte apropo. Si i-am criticat puiul cu smantana. Am ramas surprins sa vad ca si-a insusit critica aia a mea in doi peri ca pe ceva consistent.A!, inca nu mare miinus la Stuf: intr-un efort disperat totusi d ea nu renunta asa usor la locul acela, intreb la "baiatu’ d ela muzica" de ceva Grateful Dead Am crezut ca o sa cada cerul ala senin si frumos pe mine cand mi s-a raspuns cu "ce-i aia?" la cel mai sincer mod cu putinta, cu privire goala si tampa.Inapoi la Epava. muzica decenta, atmosfera putin fortat cotata cu 3,50 din 5 posibile.Dimineata devreme, impreuna cu Razvan, asteptam prima cursa Vama Veche- Mangalia.Prin fata mea se perindau fel de fel de indivizi, mai beti sau mai treji.In mijlocul unui scandal iscat ad-hoc, avand ca martori doi jandarmi plictisiti si sictiriti,maestrii proceselor verbale si asi in manuirea pixului, replica memorabila de Oscar, rostita  cu greu intre doua accese de sughit: "Dcaca vrei sa ne omoram, va omoram". Profund, din gradinile cugetarii culeasa.
    Mangalia ne-a intampinat iar mica si prafuita.7 fara u sfert, si tren era abea la 8 si 4 minute. Asa ca…dupa cum s eppoate vedea mai jos am servit la "Bufetul " garii, pe mase de plastic datand din paleolitic probabil , si fete de masa model MAT comunist,
am "servit" una mica si blonda, si inca una, ba chiar inca una pana sa vina trenu’. Bucegi la sticla si alune.Mi-a placut .Nimeni nu m-a judecat cand am ramas la pielea goala. Era cald ce pielea mea!
Trebuie sa fii mare idiot ca iti pui voit numarul masinii sa arate de forma B XX GAY
Mai jos sunt dovezile ca exista totusi si oameni d-astia. Per ansamblu a fost o seara frumoasa. A lipsit cineva.MI-A lipsit. Nu dam nume.persoane importante.Revin. Si controlorul din tren avea fata de ren. Ori asa mi s-a parut mie, dupa 1 ora intarziere.
Later edit: Aproape ca uitasem cat de bun e parizerul noaptea pe plaja 

mainile ei atat de fine

Mâinile ei atât de fine
Cu unghii mici şi albe
se îndreptau 
ca într-o rugăciune către Priap
înspre retina mea
mângâindu-mi pleaopele, genele,
obrazul nebărbierit de patru zile
buzele mele mirosind a nicotină.
Degetele ei atât de moi
îmi atingeau părul răvăşit de vânt
şi inima răvăşită de ploaie
până când pielea-mi gemea înfundat
ridicându-mă din vis, în care căzusem ca în moarte.