Prietenilor mei

Unul este poet, şi-şi poartă pleata bine-ascunsă
sub o chelie şi un cioc stufos
Bea des, mănâncă prost, e piei şi os
dar poezia-i merge unsă.

Altul e inginer de meserie şi fumează pipă
şi moldovean, dar nimeni nu-i perfect
instalator, reparator de ce-i defect
cu doua sârme şi-un ciocan, în orice clipă.

Al treilea e o suavă  balerină
De un kintal şi-ncă puţin
Bea berea ca pe apă, vodkă, rom sau vin
I-o fi omului sete, nu-i găsesc vreo vină.

Al patrulea-i aproape marinar
mic şi uscat, şi-i place tare-n munte
Despre femei, mai bine-l laşi să cânte
Căci de văzut le vede tot mai rar.

Aşa cum sunteţi, chei sau ingineri
studenţi, navigatori ori beţivani
Ca şi acum, şi peste douăzeci de ani
n-om revedea la douăzeci de beri.

Şi poezia asta am să o transform în leapşă, sau mai degrabă o provocare.   Dan, tu eşti primul. Scrie despre prietenii tăi o poezie, Şi dă provocarea mai departe.