pa pa

am zis. nu mai  intrebati ce si cum. aici  euxiniu.weblog.ro se duce dracului.  ne vedem  in  lumea  de dupa  a  blogurilor. sau ce cacat a fost ce-am facut aici.

Anunțuri

Nea Nelu, Balzac şi doctoratul

-Neaţa  vecinu’!

Numai   chef   de Nea Nelu n-am. Abia  merg  spre casă, cu  un  somn  cât  Casa Poporului  în mine. Da,  a  fost   o  noapte grea, începută cu  Bucegi, bere Bucegi  zic, continuată cu  Martel  (astada evoluţie), ajunsă  la Alexandrion, decăzută  la  Ursus, ridicată  apoi  la cote inimaginabile prin  cuvioasa pălincă  şi preafericitul paprikaş. Mno, ce  se termină  ardeleneşte  îi bun. ‘Rar telefonu-al  naibii, că  suna ca nebunu’. Aşadar,  eu  mahmur,  dormit  pe  niştesaci, aproape  că  nu   îl  băgasem   în seamă pe Nea Nelu. Numai  că…ţinuta  acestuia  m-a făcut să cred că-s încă  matol. Costum negru, cu dunguliţe discrete, pantofi  lustruiţi de-ţi faci  freza-n ei, cravată  asortată, proaspăt bărbierit,  cu faţa  strălucind ca  o oală  de inox bine  frecată. Dinspre  el răzbătea  un miros  discret de Dior, Fahrenheit, mai exact.

„Ce  p’…a  mea!!!?? Că  doar de drogat  nu m-am drogat!” Ridic capul, parcă lovit  de orătănii  zburătoare neidentificate. Îl privesc mai atent. În mână  ţine un  exemplar  grosuţ din  Comedia umană. Deschis  cam  pe la  jumătate.

-Neaţa nea Nelu. Da  ce-i  bre cu   tine,  că  parcă  eşti  ginerică. Ori  îs ţoalele de înmormântare?

– Nu  vecinu’. Da  mă  documentez  pentru  teza  de doctorat.

Respir  din ce în ce mai greu. E un  vis urât.

-Doctorat  în ce, bre? Ţuicologie, ştiinţe alcoolice?

-E, hai mă   puţă, de  ce eşti rău? Literatură  comparată. Balzacianismul în Europa  de Est interbelică.

Nu ştiu  de  ce, dar simt   neapărat nevoia  să mă ţin  de gard. Decid  brusc să nu mai pun gura pe alcool multă  vreme  de-acum încolo. Se pare că provoacă  grave probleme  neurale,  şi  nenoroceşte receptorii  auditivi şi vizuali. Îî mai arunc o privire  lui  nea Nelu. E   totuşi  adevărat, stă  acolo,  în faţa  mea, pe  băncuţă la costum,  pieptănat,  fără  izmenele   lui   legendare, provenind  din paleolitic, cu Balzac  în mână, şi  alături  cu încă  un turnuleţ  de cărţi.

Hăhăie înfundat,  privindu-mă cum  dau să-mi  divorţeze ochii de nervii optici. Pipăie   pe după   cărticele,  şi  scoate   un  bidon  de Cola. Trage  un  gât  sănătos,  se strâmbă. Evident,  e ţuică. Se ridică, pentru  o secundă pare  că  o  să   cadă, clătinându-se periculos, şi   vine  spre  mine.  E grozav  be  beat.

-Hai bă  vecinu, ce morţii  mă-sii, nu mai ştii  de glumă? E 1 Aprilie, ce plua  mea!. Hai  să bem  una mică.