Run, Forrest

Epuizarea asta pâna la inconștiență e turnul meu de fildeș. Îl înalț cu un stat de om în fiecare zi, până când nici toată omenirea stivuită în coloană nu va mai ajunge în vârf. Am să las o deschizătură în forma trupului tău, draga mea, numai de tine știută, pe unde să urci când ai să vrei. Să stăm acolo, sus, și să ne simțim puțin mai zei. Nemuritorii secundei. Pentru că te sărutasem odată, neștiut. Și timpul meu, timpul oamenilor, înghețase. Alerg, până atunci, alerg către capătul lumii. Alerg până noaptea aceasta perpetuă se va preface din nou în zi.

Anunțuri

11 gânduri despre “Run, Forrest

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s