813-new places


” E acelaşi cântec, de prea multe ori”
A. Andrieş

Mi-am adunat viaţa în câteva cutii
de carton, scrie mare pe ele „Fittings”
numai aşa, să râdă de mine, sunt lucruri
nepotrivite, mi-au rămas mici şi
aparatul de ras, şi cărţile, mi-au
rămas mici fotografiile, abia mai
încap în cadru, e straniu să-ţi
sigilezi rămăşiţele cu bandă adezivă
şi să le laşi aşa, priveşti la
mormanul strâns în mijlocul camerei
mi se zbate copilăria dintr-o cutie
o aud cum dă cu pumnii să iasă,
a început să îmi placă traiul ăsta nomad
cum nu-mi convine ceva, mă lepăd
de locuri şi oameni ca de-o piele
de şarpe, adulmec locuri noi
unde să pot să fumez pe balcon
dimineaţa la 5, să răscolesc zorii
din beznă, cu mâna mânjită de tot
ce a fost înainte, e frumos să
nu ştii unde ai să dormi în noaptea
care vine, nu-ţi trebuie mai mult
în calicia ta, îţi faci sac de dormit
din zdrenţe, umplut cu ziare, în
mâinele care vine, toţi sunt cerşetori
ai mai făcut asta, înainte să
fie mainstream, te-ai săturat să
îţi întinzi sufletul gol trecătoarelor
prea grăbite să bage mâna în buzunar-
nimeni nu întreabă de ce ţi-ai ascuns
de prea multă vreme chipul în palme
cu ochii sterpi, sau de unde ai dunga
vânătă, de sub buza de jos, ai mai
multe aduceri aminte, prea multe
să le poţi căra pe toate când te muţi.

Sâmbăta se tace, se bea bere neagră şi se doarme pe rupte

Auzeam ceştile de cafea lovindu-se una de
alta, ciobindu-se puţin la buză, verzi,
mari, cu toartele încovrigate, o să fie
o dimineaţă deosebit de bună, în care
bem cafeaua în doi, râdem unul de altul,fumăm
ultima ţigară la poştă, apoi, plictisiţi
facem dragoste îndelung, pe podeaua
rece, şi spatele tău are să închipuiască
un alt spate, mai frumos, mâinile tale
au să zămislească mâini pe umerii mei,
o să fie o dimineaţă deosebit de frumoasă
ne-am zis amândoi după, cu tâmplele
încă pulsând ritmic, ne căutăm dincolo
de firea noastră, ne dăm târcoale până
ce ne cad cerurile-n cap, sentimentele
astea au gust de sânge, dulceag, cald
plimbându-se în cerul gurii, mestecăm
inimă cu inimă, până în ultimul ceas
din zi, când ni se termină inima, trebuie
să dormim, mâine dimineaţă ne va creşte
alta în loc, la fel de scoasă din piept.

Mirosea a parfum ieftin şi prost

Cu siguranţă, răzbunarea nu se opreşte
la comandă, răzbunarea are propriile
ei picioare, cu care a învăţat să meargă
la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi, e o
cameră mică, nu au loc prea mulţi beţivi
acolo, răzbunarea vine cu capul spart
în fiecare joi, la orele şaisprezece
scuipând câte un colţ de dinte însângerat
ai dracu oameni, cum stau ei şi-şi plâng
de milă, îşi spune răzbunarea pe omenire
în gândul ei, în loc să se ridice de pe
scaune, şi să pună mâna pe un par,
îşi spun poveşti triste, despre cum au
fost proşti odată, şi-şi promit că
n-au să mai pună gura pe şpriţ. Dama
asta, răzbunarea, e câteodată urâtă,
vopsită în culori fistichii, ca un bloc
ANL, cu riduri de la nopţile nedormite
în care-şi făcea planuri, cum să
omoare pe unul, sau să lase pe altul
în viaţă, doar aşa, la mişto, să se
chinuie până la 81 de ani ca un câine,
am stat odată de vorbă cu ea, ne lovisem
unul de altul, proasto! i-am strigat, nu
vezi pe unde mergi? Semăna cu o curvă, m-am
uitat mai atent, semăna cu mătuşi-mea
grasă şi buhăită, cu mersul apăsat, duduia
trotuarul când înainta, nu mi-a venit
să-i spun mai mult, mirosea a parfum
ieftin şi prost de la jumătatea bulevardului.

Târziu

Mai aveam ceva de adăugat Nu mai ştiam exact ce, în tot amalgamul de gânduri şi senzaţii în care eram prins, singurul lucru de care mai eram conştient, încă, era că exist.
S-a făcut târziu, mi-am spus, uitându-mă
la ceasul atârnat la mână
s-a făcut târziu şi pentru a iubi
şi pentru a respira , e mult prea târziu
pentru lucrurile mărunte, care
ne fac fericiţi. Mă mir doar
că niciodată nu a fost târziu
pentru tăcere, pentru ura plină
de gheare însângerate, adunate
în mănunchiuri mari, oţelite
a fost vreme destulă pentru
vorbe murdare, aruncate ca
o ploaie peste oamenii de lângă
ziduri, oamenii care se confundau cu
cărămizile, cu tencuiala, oamenii
strânşi în carapace, mici cât
un gândac de bucătărie, târâindu-şi vieţile
în sacoşe de rafie de la Real, pe jumătate goale.