Una scurtă

Doi saci de dormit, chiar şi compresaţi, într-un rucsac de 80 de litri, NU SUNT POTRIVIŢI! s-ar putea să pleci cu chiloţii-n pungă. Unul din saci chiar mutant, deşi solo, dar pare de 4 persoane, şi alea supraponderale.

Folk You, bă!

Şi uite aşa, pe nesimţite, a venit şi ziua-n care aerisesc, scutur, spăl scule de campat. Curăţ rucsacul conştiincios,şi încep să înghesui prin toate buzunarele fel de fel de drăcii. Că doar vine Folk You, ce mama dracu’.  Nu se poate să mă prindă nepregătit. Şi o să-mi trântesc eu curu meu mare în trenuleţu de 9.04 din sfânta zi de joi, ca de obicei. Ca să am toată ziulica în faţă, şi să prind o bere-două până or începe menestrelii să se dea în stambă. Sper eu din tot sufletul ca de data asta să ţin minte cine a cântat în prima  seară.Am zis!

Editare mai târzie: Băăăăăăăă, vine nea Tudor a lu’ Gheorghe, uitasem. Să cânte el de cum eram noi olteni, si dacă n-aveam Dunăre puneam Jiu-n loc. Băăă, Tudorel! Ba pe deasupra se întoarce şi Alexndru ăla cu ziua cea mai frumoasă. Cum să stai acasă!

Editare şi mai târzie: Şi  Fane Hruşcă ma!!

Untitled28.07

Am spus că te iubesc?

Ai auzit vreodată cuvintele astea ieşind din gura mea?

Am minţit.

Nu te iubesc, nici nu o voi face-o vreodată

E mai mult de atât, te vărs ca pe un pahar cu băuturi fine în gâtlejul meu, te

gust,te

răstorn în visele mele de la miezul nopţii ca pe un talisman.

Nu te iubesc, asta ar fi prea puţin, tu mi-ai râde-n faţă şi ţi-ai scutura aripile. O clipă te-aş vedea,  şi m-as chinui apoi o viaţa sa mi te amintesc.

îmi vine să te-njur de Dumnezeu

Nu  de tot, numai uneori. Aşa grăieşte   nea Emeric. Piesa serii, pentru că miroase a Regina Nopţii prin geamul deschis.Şi a dor.

Bărbaţii şi bucătăria. Din nou.

Fiasco! În sfânta zi de vineri, dau de-o litruţă de albuşuri în frigider. Şi cum locuiesc într-o colibă unde nu prea a mai pus muierea picioru-n ultima vreme, cu excepţia poştăriţei care-mi aduce somaţii de pe la bănci, am zis că fac bezele. Acum na! După toată regula artei, le-am turnat la tavă, le-am copt fain frumos, au ieşit mari şi pufoase, dulci de dădeai în diabet. Şi cum celălalt mascul , care-a contribuit la venirea mea pe lume, era tare plictisit, s-o gândit că-i mai bine să nu le mai lase-n cuptor la căldurică, ba chiar o zăs el în sinea lui ca le şade mai bine lor, bezelelor, afară. Mai precis lângă un geam deschis. Acu, mi-am dat  eu seama, şi bezeaua are suflet, cât e ea de bezea.  Că aşa le-o tras curentu’, de numa’. Şi s-au pleoştit, ş-or început a le curge mucii şi toate alea, de niciun doctor nu s-o băgat să le facă bine. Nu-i vorbă, că de bune-s bune şi-aşa, orgnoleptic vorbind. Da este ca nu toate muierile cu vagin îs şi frumoase de să-ţi vină a te culca lângă ele? Mă gândesc serios să-mi chem bunul meu prieten cu blană neagră şi coadă, mâncător de oase, la tava cu chestii albe, crocant-lăsate ca sânii de babă după un incendiu.

Septentrional

  Sau de ce nu mi-ar  plăcea să trăiesc în emisfera australă. Pentru că cerul lor e jalnic, de-aia!

 De mic, îmi plăcea în nopţile de iarnă senine să privesc cerul instelat. Şi odată cu el, străluceau şi mici cristale de gheaţă, şi zăpada scârţâia sub ghete. Ieşeam şi-n nopţile ca o înserare vara, şi parcă era ceva acolo sus care mă făcea să uit de mine.  Începusem să citesc, să invăţ ce sunt constelaţiile, ce sunt stelele Alfa, afelii, perifelii, tot felul de termeni tehnici. După care, terminând partea practică, am regăsit frumuseţea unui Nord în legende. Cassioppei exilate din mândrie, Orioni vânători, trântiţi pe boltă de Zeus,prinţese Andromede îndrăgostite de Persei curajoşi….şi cum Pământul e rotund (nu bre, nu cade nimeni de pe el), vedeam numai ce-mi dădea Nordul. Aşa că am început să exploatez atlase fel de fel despre cum se vede noaptea-n Sud. Eu cred că aerul austral tâmpeşte , dacă eşti îndeajuns de idiot ca de la atât de frumoase nume şi legende ale cerului de sus, să ajungi la denumiri ca Reticulul, Maşina pneumatică sau Echerul. Cică aşa le-au denumit marinarii. Păi bă, astronomii lu Peşte sau Balanţă sau ai cui sunteţi voi, dac-aţi beut mai mult rom ori grog decât trebuie, nu sunt eu obligat bă să spun la un cer aşa frumos, frate cu ăl din Nord, pe nume prosteşti, doar că nu vă  venise vouă inspiraţia îm izmene.Eu vreau să aud legende, când întreb de ce îi spune în anume fel. Nu să îmi povestească vreun bărbos nespălat cu nume de genovez sau portughez " A, păi băusem  două kile de pufoaică, eram căzut pe punte, şi mă uitam cu singuru meu ochi pe cer. Şi am văzut alea doua  stele, a intrat barca-n ruliu de mi-a cazut sextantu pe coaie, şi le-am spus la stele Sextantu să celebrez acel moment. Şi alţi 40 de dobitoci s-au luat după mine".

Coincidenţe

Ieri beleam felinarele la campeonatu’ mondial de mişcare-n apă. Az noapte visai că fac baie în ditamai Dunărea, pe care curgea bere. Şî ieşeam la mal cam bat. Cam foarte bat, scos de salvaberi fomei în chiloţi roşii cu ţâţe mari de Carmen Electra. Dă dimineaţă, Neti Sandu horoscoapa mi-o recomandat mie şi la zodia me să dau o fugă pân’  la doctor. La unu de cap cred, ca prea visez urât.

Cică de mâine iar dau cu sapa, grebla şi tractoru'

Atacul societăţii actuale multilateral dezovoltată asupra mea-oamenii aiştia neapătrat vor să mă vâre-n clasa muncitoare, ca un fruntaş al socialismului modern. Tocmai ce mă plângeam ca de duminică seara-s proaspăt şomer fără şomaj, şi fără viitor. Din propria mea voinţă. Şi ma lăsasem pe tânjeală, nu câvâuri depuse pe la fel de fel de angajatori, nu tu nimicuţa. Şi parcă nu mă deranja aşa tare să stau să gătesc câinilor salate ghie frunză verde tăiată mărunt. Şi cum şed eu aşa bucurându-mă  de binefacerile statului degeaba, telefonu’  mişcător cârâie de-mi tulbură activitatea. O doamnă simpatică mă ia tare, de-mi zice că m-o turnat careva ca-s al dracului de bun în ce fac. Io blajin şi-un pic naiv, ziceam ca zice de statu degeaba. Când colo, cică mâine dimineaţî mă cheamă sa ma pună la cârcă, muncă şi hâială. Ca au prins drag de mine unii, şi nu ma lasă ei sa tocesc canapeaua şi youpornu." No, da ghie unde până unde ajunserăţ voi la mine, că io îs alergic la muncă?" " Apăi dragă domnişorule, nu mai contează. Nouă numa’ ni s-a pus pata pe  tine, şî mâine mort-copt îţi mişti sfintele moaşte pe la noi să te vedem la culoare, ca nici nu ştim cum arăţi.". Acu n-am cu cin’ să mă cert, că dacă au conspirat la adresa mea şi vor să îmi dea şi bani, io nu pot să zâc nu. O să văduvesc iar barmanii de suava mea prezenţă, o să aduc făcătorii de bere-n pragul falimentului, şi-o sa fiu responsabil pentru scăderea natalităţii, da nu ştiu să înot împotriva curentului.

S-or gătat bărbaţii pe Terra( Terra Patrick pentru cunoscători)

Aşa că fomeile au recurs la soluţii radicale. Cum ar fi să îşi ieie un păstârnac mare şi noduros din piaţă. Sau un morocov gros şi plin de pământ, cu care să se laude la pretenele ei. " Vezi fă morcovu aista?! Ete aşa era a lu’ Ion al meu." "Cum fă, aşa de groasă, lungă, şî grea la 723 de grame?" " Nu fă proasto! Aşa murdară ."

Altele s-or făcut homosexuale. Şî săracele n-au grădină de legume, or piaţă aproape de fizicu lor cu morcovi potriviţi, d-ăia cu "one size fits all".Da e două fete care are un unchi, care unchiuleţu are ograda plină de orătănii. Şi orătăniile sunt tare vii, mai  să-ţi vină să le mânci. Sau să ţi le vâri între craci, dacă eşti homosexuală şi ai unchi cu orătănii. No, eu în locu’ lu’ Donald mi-aş ascunde labele şî coada cât mai repede, înainte să mă absoarbă vortexu antigravitaţional, şi să inţeleg ce simte un Tampax.

De porc

Tocma’ crescusei copăcel, prin clasele a noua-a zecea, de-ţi mirosea a catrinţă şi-a ie şi a fotă. Numa’ ce dădeai de copchile, nevinovate, de ţi se lipeau de suflet, că aşa erai tu, om bun.  Si-acu, când ai şi tu plăcerea să vezi omu’după ceva luni în care o petrecut fomeia-n vestiţii Dorobanţi, auzi suav la telefon cum că " n-am bă chef de tine, ca-s cu prechinele mele".Care prechinii nu numai că se dau cu maşina, da ele mai e şi glamour, nu-i hipioate ca tine . Şi lu’  fata-i put tare cârciumile unde s-a făcut   mare, ca deh, nu îi Dorobanţi nicicum la Lactate. De ce? De tot, sau de porc, da cred că rămân la a doua varinată. Ca să citez o muiere tare dăşteaptă de-o zis un lucru mare odată, şi eu ziceam că nu-i aşa, "Oamenii nu se schimbă, în esenţă  rămân aceiaşi". Amu prechina  asta cu nasu de dărâmă norii, duhnind a Bucale de la colţu străzii, de întâi simţti cum pute Capitala, ş-abia după juma de ceas apare şi ea,cu ghimilele de rigoare prechină, dacă nu s-o mutat jenetic vorbind, o fi fost dobitoacă  tăt timpu, numa n-am percutat eu?