Am avut un răgaz de câteva ceasuri, după multe zile pline, prea pline poate pentru doar un om. Cu atâta liniște în jur, mă căutam pe mine cel întreg. Mă regăsisem dincolo de cuvinte, cu totuși ceva lipsă.
Și am scos dintre scheleții mei din șifonier folkul, de care parcă mă înstrăinasem, din nu știu ce motive de împietrire.L-am simțit din nou aproape, ca o mamă bună. Mai bine cu un suflet ca un vârtej decât să simți un gol în piept.

Anunțuri

Să o luăm pe rând, cum se cuvine serilor faine tare. Și neplanificate. A fost Bukowski vs. Jazzo. A fost o vodkă bună și limpede, un Jack la fel,oameni destupați și, mulțumim Domnului, fără urmă de tricouri roz, ba dimpotrivă. A fost o fustă treizecistă,lipsită de pudoare fix atât cât îi șade bine unei femei, și o jartieră odihnind frumos. Încă un ceas dacă am fi rămas, găseam înțelesul lumii. Dar niciodată nu rămâne nimeni atât. De, poate, teamă. Trăiască jartierele, în timp ce cântă Doors pe fundal.

Telefoamea-n glandă

Gătesc. În general gătesc, mai bine sau mai rău, de multe ori mai mult de nevoie decât de plăcere, dat fiind că sunt orfan de nevastă, și nici nu intenționez să mă dau spre adopție uneia prea curând. Înțeleg necesitatea potolului, chiar o înțeleg, trebuie să existe, sub toate formele lui, altfel nu am fi în stare să ne târâim sfintele leșuri la muncă, școală sau curve. Numai că, dă-o-n mama lu’ Satana, chiar suntem un popor de telefomiști? ”Cireașa de pe târtă” la Prima, ”Master Chef” la Pro, bucătari dimineața la Antena1, care ne învață să crăpăm în noi cu spor, fel de fel de nehaliți care umblă-n juru’ lumii pe la Discoberi,(între noi fie vorba, Bourdain mi-e simpatic), de la mic la mare toată lumea bagă la maț până râgâie a cârnați și șaworma, toate pe distinsa sticlă. Mâine poimâine la Eugenia Vodă o să vină Matache Măcelaru, la Ștefănescu o să fie Garantat 100 % cu fiica Sandei Marin, și șobolanul ăla mic de Dan C. Mihăilescu o să citească numai din cărți de bucate. Al dracului să fiu dacă pricep. Ba până și Timon și Pumba nu fac altceva decât să halească gândaci. Zic și eu cum a zis Vasile:
Dacă mint, să dea cu bliţul
şi să cadă Gigi mort –
de la anu’ gata şpriţul
şi peste doi ani fac sport.

Nu- conspiraționist, dar dacă nici asta nu e încurajarea consumului, eu îs regina Nefertila a Nilului. Nef….aia, regina.

(Duduițe, țineți de șase, că nici nu știți când vine p-aci o nouă rețetă de negresă bună și dulce)

Într-o noapte de vară vom împlini profeția lui Anatolie din Mila 23, cel ce mi-a spus că nimeni nu îmbătrânește, și cu un sărut vom fi mai aproape puțin de veșnicie

Să stăm așa
la miezul nopții,
Îmi spui încet, de parcă
nu ai vrea să te audă
nimeni
Hai să mergem
departe
acolo unde marea este doar
a noastră
să-ți așezi capul
ușor
pe umărul meu
eu îți aud respirația
și bătăile inimii
sistolă
diastolă
apoi sunetul dozelor de bere
Să-mi spui că îți
place Silva neagră
Bem încet
toți trei, eu
tu
și tăcerea dintre noi
bălăcindu-și picioarele
în nisipul cald.

Celei ce va fi
ție, care ai să
miroși a alge
când se împlinește vremea.