School's out

Azi revine, cica.Eu adica.Pentru ca am terminat cu scolile, definitiv . Gata facultate, gata examene (exceptand licenta, da’ aia nu-i un bai asa mare). Dupa o groaza de nervi, niste nopti nedormite, cateva tone de scursuri, pardon cursuri, zile pierdute, aule goale sau pline si seminarii la care dormeam sau dimpotriva eram atent (Doamne, cred ca o sa-mi fie dor de toate astea), m-am vazut calcand in viata ca un "om mare", cum mi-a zis mai devreme o persoana tare draga mie. Acu’ fie ce-o fi, Dumnezeu cu mila si cu sila. Important a fost ca am infirmat timp de 4 ani regula aia conform careia "n-ai restanta, n-ai prestanta", si m-am trezit cu note bunicele ce-mi permit sa acced cam oriunde imi doreste sufletu’.  Va las cu Alice Cooper in Tara Minunilor sau cum il cheama, ca bine le mai zice in cantecelu’ asta. Poate-oi reveni cu-o poza-n roba si toca.

Eclipse

Ti-ar fi placut in seara asta, ploua cu picaturi mici, care abea atingeau pielea, ca  o mangaiere. Mirosea a pamant ars, mirosea a dupa-ploaie, si vantul ti-ar fi alergat prin par spunandu-ti cat de frumoasa esti. Era intuneric, intuneric de nu-mi zaream mana intinsa in fata ochilor, si desi mergeam singur, te simteam langa mine, iti simteam narile  frematand, respirand ploaia, bucurandu-te de ea. Bunadimineata pentru cand te vei trezi. Din visul asta frumos eu as vrea sa nu ma trezesc niciodata.
 
"Pentru totdeauna" a inceput azi
 

Le vent nous portera

Va jur, cu mana pe ce-am mai sfant ( nu sticla de bere sau tigheara ma), ca e una din zilele alea, in care nu prea iese nimic din mine in afara de muci. Si stateam asa si ma uitam la un document word gol, si ma gandeam sa scriu ceva frumos, despre cum ploua afara de ore bune, despre frig, sa scriu frumos despre cum imi ingheata bulanele dezgolite prematur in pantaloni scurti ( da bai, la mine-n casa e un fel de congelator acum, chiar cand scriu doi ursi polari se freaca unu’ de altu-n spatele meu si gem de placere) sau eu stiu despre ce Cassiopei care-mi plac mie. Si m-am chinuit, si-am sters, incropisem o fraza careia nici macar eu nu-i gaseam logica, din ciclul " Vanghelie e in noi, numara din doi in doi". Am sters-o si p-aia, am scris una frumoasa apoi despre dragoste ( mie imi placea cel putin), si-am sters-o de plictiseala, stiind ca in cateva secunde aveam sa uit ce scrisesem ( elefantii au memoria scurta, dupa cum se stie, pestii si mai si, asadar call me Dumbo sau Nemo). Mi se facuse dupa dor de mare, si mi-am amintit cat de zbuciumata trebuie sa fie cand ploua, asa ca mi-a trecut, de pilit n-am ce, n-am de ce, si chiar daca as avea ce si de ce nu as avea cum, avand oares’ce examene taman maine dimineata.Dupa cum bine se stie, specia numita Euxinius Basus traitorus in carciuma si caverne e amator de Franta aproape cat de Romania. Cu bune si cu rele, dar mai ales cu muzici si potol, ca vinu’ tot in batrana Dacia-i mai bun.Si no, din muzici mai impartasisem eu una-alta, da de ce urmeaza chiar uitasem cu desavarsire de multicel, desi piesa mi-e ca nitroglicerina dupa un infarct ( buna , frumoasa ba, ca mierea pe buze, ca tutunu’ dupa). Asa ca azi ne frantuzim cu ceva ce mie imi e tare drag din Franta, si n-am zis nimanui. Asa ca tip acum tare prin RSS-uri. Si inainte sa ascultati, inchideti ochii, strangeti mana in care v-ati pus o dorinta. Sa nu fie ceva complicat, piesa asta indeplineste doar dorinte simple. De exemplu, maine sa fie cea mai frumoasa zi de pana acum. Uneori chiar merge.

Motivare in fapt

Na, ca tot s-a vazut la mine-n ograda o penurie de cuvinte in ultimele zile, simteam nevoia sa o argumentez oarecum. Nu vreau ca bucata asta de suflet sa ajunga o banalitate cu chestii de pe youtube. Clipurile au fost atent alese, si cred ca cei/cele care chiar canta au ajnus de mult in patrominiul muzical international. Am fost un fel de robot din cauza sesiunii , si asta e motivul principal pentru care am apelat la varianta "ia muzica neamule".  Pur si simplu nu m-am mai simtit in stare sa scriu, nici pseudopoezie, nici pseudoproza, desi as avea toate motivele din lume, si-s randuri care stau sa explodeze in mine. Voua, celor putini , multi, dar constanti. Chiar nu stiu daca mai gasesc bateriile necesar, cel putin pana Duminica. Dupa…vorbim altcumva.