Tic tac eu, tic taci tu

„Aloooo, domnişoară mult prea grăbită, unde fugi aşa?Alergi de până şi albastrul ochilor rămâne-n urmă. Chiar nu vezi că am uitat cum era în braţele tale? Ia fă tu bine, stai puţin în loc, dă-i dracului pe ceilalţi, şi adu-mi aminte. Uşor uşor, poate-ţi aminteşti şi tu odată cu mine. Ai văzut că n-a fost greu? Acum poţi să pleci, vezi că te aşteaptă înfometaţii ăia de tine, să  te muşte de coapsele alea rotunde şi tari, pe care eu te mângâiasem cu atâta drag. Dă-o-n mă-sa, mă, femeie, mai lasă ieşirile în paturi străine, şi odată sau de două ori pe săptămână, treci şi prin patul meu,  să ne secătuim de puteri amândoi.Loc ai berechet, niciuna nu a dormit pe-aici, cică vezi-Doame,  din priviri mi se revarsă scârba peste ele. E normal, da să spună zău dumnezeului lor, al curvelor, că nu le-am şi înjurat puţin, când au vrut să pună capul pe perna ta.Şi tu?! Tu taci, n-ai nimic mai bun de făcut decât să taci frumos, de atâta amar de vreme.”

Anunțuri

420

În dimineaţa asta, aşternuturile erau mototolite. Perna pe care te aşteptam să dormi în fiecare noapte când nu erai aici purta mirosul de liliac din părul tău…de ce nu ai dormit acasă? Vii tu, aşa, aiurea, să-mi tulburi somnul, să stai cuminte în visele mele şi să nu spui nimic. Păi se poate?! Şi ce-i cu toate urmele astea de trup cu ochi albaştri pe care le lăsasei în apusul de ieri? Ieşisem la o ţigară, şi dincolo de culorile alea leneşe, aruncate în 3D între două blocuri, îmi zâmbeai. Chiar,nu îmi mai zâmbisei de mult, şi tocmai aseară ţi-ai găsit să te amesteci printre norii mari, încolăciţi bizar.

Copilă, copilă, noaptea e făcută să dormim. Înţeege asta, şi nu-mi mai tot săruta mâinile. Sau dacă  se întâmplă cumva, fă şi tu patul dimineaţa, aşează-l frumos, cum l-ai găsit, să nu ştiu că ai fost pe-aici.

„Uită-te la tine! Cât de murdară poţi fi! Ai numai mare-n păr, mare încâlcită în păr şi-n suflet. De ce te crezi val, de ce ? Atât  de murdară de mare şi munte numai tu puteai fi, atât de frumoasă cu toată cetina aia de brad curgându-ţi printre alge, miroşi a miez de noapte din nou, după multă vreme.”