Cuarţ

Din locul unde nu prea se întâmpla nimic, acum se întâmplă prea multe. Unii oameni debordează de energie, şi eu cam sunt vampir energetic de felul meu.

No, deja aberez.

Vroiam să scriu despre un cristal. Nu orice fel de cristal. Un cuarţ. Eram sceptic în genere, şi chestiile cu zodiile, compatibilităţi, energii şi altele asemenea mi-erau străine total. Acum ceva seri, mai aveam puţin până să cad. De tot. Şi să mă duc în locul de unde nimeni, în afară de Iisus, nu s-a întors să ne spună cum e. Nu, nu era nicicum o criză, de personalitate, de nervi sau de atitudine emoidă la aproape 23 de ani. Era pur şi simplu o cădere liberă, şi nu aveam nicio supapă să refulez.Simţeam că explodez, şi mă uitam pierdut în gol, muşcam din halba de bere şi rodeam de două ceasuri un băţ de chibrit. Omul de lângă mine a scos de la gât ceva. Un prieten, un prieten vechi, mi-a atârnat la gât un şnur de piele. Eram atât de absorbit de senzaţia căderii în gol, încât nici nu îl băgam în seamă. Nu mi-a zis multe. Doar "o să-ţi facă bine, ai să vezi". Nu minţea cu nimic, un Toma Necredinciosul ca mine resimte din plin efectele unui "banal" cristal cu opt feţe şi două vârfuri. Noaptea reuşesc sa adorm, să visez chiar şi frumos, reuşesc să mă ridic din pat dimineaţa şi chiar să văd pe unde merg….tot tacâmul.  Nu, oamenii care cred în cristale nu-s nicicum mistici, cuarţul meu spânzurat la gât chiar radiază o energie aproape palpabilă, pe care o simţi cum se împrăştie în corp acolo unde e nevoie. Am râs, mult. Foarte mult. M-am uitat după pulpiţe nostime de minore şi majore, am mai pipăit unele, că doar nu-i muzeu să nu pun mâna, în fine, lucrurile de care mi-era dor, tare dor. Am cântat, chiar şi în birt. Mi-am zis "bine-ai revenit" şi am mulţumit câtorva oameni, pe care i-am folosit ca plasă pentru trapezul de care atârnam. Uitasem de ei, vroiam să instaurez eu ca un mic guru pacea mondială. Rahat. Nu toţi merită pacea. Unii nici măcar nu ar merita să respire. Ca să nu mai vorbim de dreptul de a zâmbi, şi de a fi fericit. Dacă ar costa, unii ar trebui să-şi vândă sufletul Satanei. Şi nici aşa nu ştiu dacă l-ar putea cumpăra. Liniştea o merită puţini, cei care ştiu cu adevărat ce vor.