Despre

 …cum mi-am gasit linistea, si cum m-am impacat cu mine insumi intre doua tufe de liliac mov. S-a risipit vraja unor locuri, vraja unor oameni care-mi pareau frumosi alta data. Si vreau numai acolo unde mi-am lasat sufletul, pe strazile vechi, inconjurat de doua brate fine si calde, nu de statui de marmura doar cu aparenta frumoasa, reci. Strig in gura mare, desi poate par incoerent in afirmatii : "sa-l ia naiba de sat de pescari imputit, unde era cat pe ce sa-mi pierd tineretea definitiv". Sunt de azi un adult absolut responsabil, cu inca un suflet aproape de mine, pentru care a trebuit sa dau valul asta greu de adolescenta tardiva de pe ochi. Primavara nebuna s-a terminat, si-n locul ei va veni o alta vara, cu gust de cirese coapte si dulceata de trandafiri. Cand te inghesui in coltul patului, si simti aproape o prezenta fizica, pe care o pipai cu varfurile memorie din secunda in secunda, pe care o apesi pe ochi ca pe niste clape de pian, stii ca te vei putea tine de toate promisiunile din lume. Nu e greu, mi-am promis mie, ti-am promis si tie, intregul meu ca om. Voi respira numai aer curat, neimbacsit de mizerii. Cel mult aer de gara cu aroma de revedere uneori.