Invocam uitarea
ca pe un zeu nemuritor si binefacator
ca pe un leac al cancerului
strigam dupa uitare dimineata, la pranz
si seara
Uitarea era surda.
Strang pachetele de amintiri intr-un colet, le pun la posta, unde functionara cu mutra acra imi vorbeste dispretuitor. "Greutatea?" "Tone, doamna, tone grele care ma apasa, parca ar fi de plumb" "Valoarea?" "Nepetuite". "Pai si eu ce trec la continut ?". Tac. Nu stiu ce sa ii spun.Si tacerea zace ca un raspuns. Rupe hartia in care le invelisem cu grija , si maraie printre dinti:"…o vara….zambete….saruturi, adevaruri neadevarate….risipa de cuvinte…". Fug, si las coletul acolo, fara expeditor, fara destinatar, incercand sa nu imi pese. Astfel nu va mai putea sa-l returneze. Si totusi, intr-o dup-amiaza, postasul cu geanta mare mi-l aduce inapoi. Deteriorat, cu continutul schimbat in coincidente si aduceri-aminte, cicatrice, semne, gesturi. Toate ca un bumerang. Si postasul suna intotodeauna de doua ori. De trei ori. De cate ori este nevoie, amintindu-ti ca mai ai cate ceva de primit inapoi. Retur.
Last confessions 
referitor la penultimul tau articol…si eu o sa merg in vama de 1 mai din aceleasi motive si mi-am schimbat url-ul.nu ma credea nimeni cu disclaimeru’:)
pai si nu dai si tu url-u nou oamenilor care te mai si citesc din cand in cand? ne vedem in vama atunci :)Eu te credeam cu discalimeru’
nu prea imi place sa-mi fac reclama.imi gasesti blogul la adresa de profil:)
Dacă n-am avea amintiri şi speranţe, am fi legume.
Nu toate amintirile te necăjesc, cred io!
Frumos scris.
cred ca tu erai de fapt acel pachet si te-ai intors. retur. 🙂
@elza, eu nu ma las pe mana Postei.:))
@Spirid, nu toate, ce-i drept. ba uneori imi pare urat ca nu ma necajesc deloc.
Esti fantastic! Surprinzi cu fiecare cuvintel de-al tau.Ai o minte jucausa si sclipitoare. esti tu,tot intreg minunat.ai un simt al umorului iesit din comun,o sensibilitate la fel impreuna-ti cu ideile stranii,esti un nebun,un pasional,un ciudat! Esti tu!
O0gRjC http://dj83Ba0t9flLdxWkq4h9.biz