Epuizarea asta pâna la inconștiență e turnul meu de fildeș. Îl înalț cu un stat de om în fiecare zi, până când nici toată omenirea stivuită în coloană nu va mai ajunge în vârf. Am să las o deschizătură în forma trupului tău, draga mea, numai de tine știută, pe unde să urci când ai să vrei. Să stăm acolo, sus, și să ne simțim puțin mai zei. Nemuritorii secundei. Pentru că te sărutasem odată, neștiut. Și timpul meu, timpul oamenilor, înghețase. Alerg, până atunci, alerg către capătul lumii. Alerg până noaptea aceasta perpetuă se va preface din nou în zi.
Reclame
Haha, iubire cu pre-vedere.
Pot să las nişte muzici pe’aici, ca să nu mă dezmint?
se aprobă şi se primeşte.
Şi wASP, oricand . Blackie ne place.
Şi nouă ne plac pluralele care încorporează, aşa ca în „ne”.
Mie mi se potrivesc cu personalitatea :))
pardon, nouă NE.
Fireşte, doar ne e cunoscut chipul acestei dihotomii, doar suntem perechi, mai ales de nelinişti, noi, aşa ca în noi, oamenii.
Şi cu a spus D’ If odată, toţi avem dreptate, în mod nefiresc. Noi, Omul.
Scrii promiţător, uitasem să zic asta.
Mulţumesc frumos. Scriu neglijent. Grăbit. Puţin forţat mai nou. Încerc să recuperez totuşi ce dobândisem acum mult timp. Scriam mai….din carne.:)