Cu porţia

Presupun că este prea târziu pentru ceva ca în cărţile pe care le citisem. O vreme chiar am crezut că se poate. Apoi, altă vreme am călcat în picioare , nebuneşte, tot ce întâlneam. Acum am să stau tânjind. Şi încă vreau.

Să fie frumoasă, atât de frumoasă încât să mă doară ori de câte ori o privesc.  Frumoasă în cuvinte, în gesturi, ca un soare cald.

Să i se cuibărească întunericul în păr în fiecare noapte, şi să fie linişte. Doar noi, şi liniştea dintre noi.

Să îmi vorbească blând, şi să mă pot culca lângă glasul ei, ca Nichita  în timpul ce a trecut.

Să mă roage în zori să mergem să bem cafeaua lângă mare. Şi acolo să mi se  înghesuie în braţe şi dincolo de carne.

Să râdă copilăreşte, şi să împărţim un cataif la cofetăria aia atât de faină, cu scaune de fier forjat.

Să vrea să fim simpli, şi să ne iubim ca la manual, fără teme şi variaţiuni. Exist pentru că tu exişti.

Am căutat în mine, şi mai am resurse exact  cât pentru o dragoste mare. Nimic mai mult.

 

Să trăiesc în ea, prin ea, pentru ea.

Să-mi fii tot.

 

Anunțuri

7 gânduri despre “Cu porţia

  1. Păi am vrut să arunc o privire celui care a ales să urmărească un blog părăsit, pentru că eu nu mai scriu acolo de mult, ci altundeva, cât despre tine, e bine că îţi bat credinţele trotuarele nădejdii.

  2. Asta dacă ai şti-o, ceea ce cred că nu, despre altă adresă. Şi da, oamenii mai scriu, aminteşte-ţi când nu mai vrei să o faci, că scrisul e semn de viaţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s