Empty

M-a întrebat un om drag mie cum de pot să țin drumul drept. Habar nu am nici eu, reușesc poate pentru că altul nu știu. Sunt o piesă de schimb într-un angrenaj mai mare, un braț oscilant, care ajunge sus doar ca să cadă mai apoi. Mă mai recunosc rareori printre riduri, mi-e teamă să mă mai privesc. Toți sunt împotriva mea, numai că nu are să mă dărâme nimic. Aș pune un avertisment mare, pe fond roșu: feriți-vă de oamenii singuri și înrăiți, doar ei nu mai au nimic de pierdut. Și tot ce am sunt în stare să pierd încă odată, și încă odată. Râd când văd oameni aproape de sufletul meu cum mint senin. Nu mai știu ce e mila, și râd amar pentru lumina din ochii lor, pe cale de a se pierde.