Race

Nu ți-am spus niciodată, dar atunci, ca și acum, când simt că nu mai pot, când pedalele parcă nu mai vor să se rotească, apa mă trage în vârtejuri ori asfaltul se înmoaie sub picioare, mi te închipui preț de o secundă. Și cursa merge mai departe, eu zâmbesc și nimic nu mai doare. Ar fi trebuit sa iti multumesc pentru asta. Draga mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s