Shelter

…și de-aș putea să iau toată întristarea ei de dincolo de zâmbetul frumos asupra mea, aș face-o fără să cuget.
Întristarea ta, draga mea ce mă mângâi blând într-o fotografie. Și parcă-ți simt încă mâna caldă pe obraz. Și totuși tac, nici eu nu știu de ce, deși aș lupta până la ultima suflare doar ca să te strâng în brațe încet, noaptea, după ce ai adormit. Ți-am spus că te iubesc, dar numai după ce am fost sigur că nu mă mai auzi.

Anunțuri

4 gânduri despre “Shelter

  1. Picuri grei vin ca o descatusare…Tunete asurzitoare fac sa vibreze fragile panze de paianjen – amintiri ferecate in unghere de suflet… Hainele se lipesc de trup ca niste gesturi de care nu vrei sa te desparti… Nu mai alerg. Incerc sa prind rasaritul. Insa nu am renuntat sa caut.
    Stiu ca undeva gasesc raspunsuri…

    • Răspunsuri? Hă! Noi nici întrebările nu le punem cum trebuie. Nimeni nu aleargă, deși ar trebui. Amintirile sunt otravă pusă în bomboane frumos colorate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s