Storm

Am văzut în ochii ei nebunia. Nu doar odată. Numai că o nebunie frumoasă, în spatele pleoapelor inchise adăposteau mii de furtuni, gata să izbucnească oricând. Iubeam furtunile, și nu aveam cum să nu iubesc femeia asta ce le purta în priviri ca pe niște podoabe de preț. Azinoapte a plouat atât de tare încât acoperișul inimii a început să-mi picure. O simțeam în fiecare strop, mi se așeza pe piele și o întrezăream, o pipăiam cu vârfurile degetelor și mi-o ștergeam de pe chip din când în când.
Mi-e dor de tine, draga mea, mi-e dor de tine, întreagă și cuminte. Mi-e dor de tine tot timpul, dar cel mai mult îmi lipsești când plouă. Te văd stând lângă geam, tăcând ore întregi. Te văd plecând capul pe pieptul meu, și oftând încet. Mi-e dor de tine, și de furtunile-ți nebune din priviri.

Anunțuri

Un gând despre “Storm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s