Am atins odată nesfârșirea,
Era ascunsă, fremătând,
În carnea ei, purta sub piele
Infinitul, pe însuși Dumnezeul
Copiilor proști, neînvățați să
Iubească altcumva decât întreg,
Am alunecat cu degetele
Numai odată, pe trupul ei
Luminând a sfânt în beznă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s