tei

Azi am descoperit o lume care nu este a mea. Sau nu mai este a mea. O lume plină de chipuri sordide aplecate deasupra halbelor soioase de bere. O lume a tăcerilor lipsite de înțeles și a cuvintelor sterile, aruncate în grabă și fără grijă. Am văzut, când mi s-a coborât vălul de intuneric de pe ochi, niște imitații palide de oameni, zăcând în penumbră. A fost nevoie doar de o străfulgerare, o secundă în care să mi se întipărească pe retină tabloul acela leneș lipsit de orice urmă de culoare, ca să-mi jur mie mai apoi că am să devin cu fiecare zi mai puternic, și nu mă voi mai confunda vreodată în fundalul peisajului burlesc ce mi s-a desfăcut înainte.

Oamenii ar trebui să aibă țeluri, aspirații, dorința de a se depăși pe sine. La ei nu deslușeai din beznă decât niște suflete ca o mahala, în care zilele se târăsc fără noimă.

Am mers, am mers mult și fără țintă, mi-am mângâiat marea mea, lăsând-o să-mi ude palma dreaptă. Și m-am văzut pe mine, cel adevărat, stând drept și mândru, fără compromisuri și capete plecate. Pe mine, fugind de oamenii ca mucurile de lumânare, în care lumina abia mai pâlpâie. Mirosea înnebunitor a tei în floare, gândurile îmi miroseau  frumos a tei înfloriți în iunie. Sunt întreg, mă cobor în mine și mă văd atât de întreg încât să fac loc și altcuiva pe bancă. Să-i placă delirul din nopțile de iunie sub tei, și să înnebunim amândoi odată pe an.

Anunțuri

3 gânduri despre “tei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s