Știma, amin

M-am purtat ca un copil, am rupt din tufe un băț

Și am început să-i scriu numele în praful drumului

stângaci, cum scriem toți la un examen, oamenii

sunt animale de povară tare bune, tac și îndură

mănâncă ce le dă mâna și beau mult, însetați, apoi

scriu în praf trecutul ca pe timelineul de facebook,

îl scrii. Și după? stai acolo, holbându-te, cu ochii

mari, auzi nechezatul unui cal, roțile căruței

trec peste desenul tău banal, nimeni nu are habar

ce scria, tu ești la fel de însetat și numele din colb

nu are să se preschimbe prea curând în apă sau

vin, apuci coporâia strâns, aruncată pe umărul

drept, și mergi mai departe, fluierând a pagubă,

în orice praf mai mare vezi nebunii scuturând șaitrocul

și parcă te-ai alătura lor, când  nimic altceva

nu sclipește pe fund, doar licărul nebuniei din priviri.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s