Am  cosit azi, am cosit în mijlocul orașului, cu soarele în ochi. Mirosea puternic a salcâmi înfloriți. Eram doar eu, cu o coasă în mână, culcând brazdele de iarbă ritmic, privindu-le cum se așează liniștite una lângă alta. Și am simțit pământul fremătând sub picioare, supus, am auzit iarba vorbindu-mi peste zgomotul mașinilor. Am terminat, și mi-am privit palmele numai o rană. Nu mă dureau, îndeplinisem doar menirea primordială. Am supus încă odată pământul, cum o făceam când trăia bunicul. Salcâmii răspândeau miros dulceag de viață.

Anunțuri

8 gânduri despre “

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s