Să o luăm pe rând, cum se cuvine serilor faine tare. Și neplanificate. A fost Bukowski vs. Jazzo. A fost o vodkă bună și limpede, un Jack la fel,oameni destupați și, mulțumim Domnului, fără urmă de tricouri roz, ba dimpotrivă. A fost o fustă treizecistă,lipsită de pudoare fix atât cât îi șade bine unei femei, și o jartieră odihnind frumos. Încă un ceas dacă am fi rămas, găseam înțelesul lumii. Dar niciodată nu rămâne nimeni atât. De, poate, teamă. Trăiască jartierele, în timp ce cântă Doors pe fundal.

Anunțuri

Un gând despre “

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s