Orbind

Mi-am acoperit ochii cu mâinile reci
Erau mâinile altcuiva, ştiam asta
Miroseau frumos, a femeie tânără
Lumină, lumină pentru lumea toată
Descompusă în rogvaiv, să fie îndestulătoare
Am râs în sinea mea, ce prostie
Vom merge către lumină, cu paşi mici
Spate în spate, toţi oamenii, prinşi
Unul de altul cu sfori groase,
Simţim spinările celorlalţi tremurând
Încremenim la fiecare zgomot,
Un glob întreg aleargă spre sfârşit
E greu aşa, fără să vezi nimic,
Cele mai mari temeri stau la
Colţul următor, aşteaptă să te împiedice
Ne chircim ca husky în vreme de
Furtună, când ne este frig, înghesuiţi
Ne respirăm aburii celuilalt,
Puţin din el va trăi apoi în noi,
În tot marşul cu ochii închişi, unii
Mor, e o moarte temporară, ajung
La capăt în alte trupuri, strigă
Victorios prin alte guri, înţelesul
Acestui marş nebun stă în lumina
Adunată în sân, în buzunare,
Nimeni nu-ţi poate spune cum
Au trecut ultimele zile, nimic
Altceva în afară de negură nu
s-a scurs pe retinele îngheţate,
mergem orbind în fiece secundă
ca şi cum nu ne pasă prea tare .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s