Ştii cum sunt luminile Nordului?
Nu le-am văzut niciodată
Dar auzisem că-s un fel de foarfece ascuţite,
aşa mi-a povestit doamna aceea
în vârstă ,cu ochelari cu ramă groasă-
îţi taie bucăţi mari din trup, vezi
căzând pe gheaţă o mână, un umăr
descoperit, cu pielea roşie,
te opreşti în nemişcare
sunt atât de frumoase aurorele din Nord
încât îţi promiţi
că ai să revii acolo, să-ţi saluţi carnea
rămasă în urmă, să aluneci uşor pe deasupra
gheţii, într-un dans aşezat, un fel de tango
printre ninsori, neînvăţat încă bine,
fiecare gheţar de acolo, colorat
ca pentru bâlci ascunde
în el o poveste, e multă, prea multă
linişte , gheţarii tac
şi mai trosnesc din când în când
ca bunicii bolnavi de reumatism,
în Nord, nopţile sunt lungi
se întind de la un capăt la altul
al lumii, e atât de frumos când
ţi-e teamă de noaptea polară,
câteva zeci de nopţi şi gata,
te prefaci în lumină.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s