„Acasă” e numai acolo unde ai zâmbit dimineaţa, şi ai ştiut că ai un rost. Oricât de mic. E ca şi cum aţi sta cu nasul lipit de o parte şi de alta a geamului acum, şi niciunul nu aruncă o piatră în sticla rece, aburită de respiraţia voastră caldă, pe care doar o ghiciţi, accelerată, din ce în ce mai accelerată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s