Azi dăm lumină cartierului

Ţi-ai târât picioarele printr-o mocirlă
deasă, înţesată de mătasea broaştei, de
atât de multă vreme încât credeai că ăsta
e scopul tău, mirosul de putregai se
împrietenise cu pielea până când nu
mai simţeai parfumul de oameni frumoşi
din jur, nimic nu te făcea să întorci
capul. Pui punct, cu îndârjire pui un
punct mare cât o minge, parcă seamănă
cu mingea ta trei sferturi de când aveai
patru ani jumate, parcă eşti proaspăt
ieşit din ou, toţi oamenii te-au
inconjurat deodată, revenirea ta la
zâmbire e ca o aterizare pe aeroport
ţi-a căzut crusta de pe ochi, eşti
iar tu, cel dinainte, cu spinarea dreaptă
ca un stâlp, ai vrea să-ţi montezi
în vârful capului un bec de 100, să urli
tare uite câtă lumină, ai luat-o de la
ei, cei care stăteau cu cartoanele de
bun revenit pe marginea pistei, s-au
temut pentru o clipă că aşa, urcat
pe aripa avionului, ai să ratezi aterizarea
te bucuri să le spui nu e bă aşa, poftim
de luaţi şi voi din tot ce am , azi
facem cinste cu lumină la tot cartierul,
adusă de la marginea lumii ca de Înviere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s