La fel ca înainte

Trezeşte-te, copil frumos
cu întuneric în păr,
ţi-am aşezat pe gene
şi pe pleoapele închise
ca pe o pânză neîncepută
culorile răsăritului,
E duminică, era duminica
noastră, şi ar fi trebuit
într-o lume mai bună
să ne strângem în braţe
toată ziua, să lenevim
şi să bem vin roşu
pahar după pahar,
până ne clocotea
sângele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s