Zdrobitor

Primul succes profesional. Fără pată. M-am răţoit la şefu, care m-a întrebat dacă sunt sigur, şi i-am zis că sunt la fel de sigur cum sunt sigur că sunt băieţel. Că am şosetuţe albastre. Şi şefu a zis că merge pe mâna mea. Da am zis să nu calce tare.
Şi a văzut că toate sunt bune foarte, că a fost bine, şi-mi ia şi două milioane din salariu. Adică îmi dă. Şi tot acasă la muma stăm până luni.
Serios acum, ori mi-am pierdut eu gustu’ pentru tot, ori nu ştiu ce. Că m-am bucurat eu că am făcut bine tare, da’ m-am bucurat aşa, vreo 10 secunde, după care mi-a trecut. Cre’ că devin depresiv. Sau e de la vreme.
Ori îmi lipseşte.

2 gânduri despre “Zdrobitor

Lasă un răspuns către pikchiu Anulează răspunsul