Maşina Poliţiei a oprit lângă mine
„S-a intâmplat ceva?” m-a întrebat
cel din dreapta, aproape părinteşte
S-au întâplat multe, domnule agent
vroiam să îi strig, lăsaţi-mă să
merg mai departe, numai asta ştiu
să fac, s-au întâplat prea multe
nu este treaba voastră, plecasem
în inima nopţii, îmbrăcat subţire
ceaţa groasă, un lapte mirosind a mare,
mă liniştea puţin, plecasem din pricina
oamenilor, se adunau în jurul meu
mă apucau de mânecă, de unde storceau
zâmbete falsificate, îmi place
mai mult strada pustie, îmi aud paşii
rari, apăsaţi, aud cum calc sacadat
într-o singură direcţie, numai înainte
De după colţurile blocurilor îşi
iţeau capetele ciufulite îngeri
de noapte, le vedeam ochii lucind
în întuneric, ca nişte ochi de pisică
toţi fluierau a mirare, încet
îngerii în pielea goală, proaspăt
plămădiţi. mi-au spus şi ei, la fel
de părinteşte, mergi acasă, omule
străzile oraşului noaptea, ascund
fel de fel de curve şi golani
dincolo de pâclă, te murdăreşti
de singurătate pe vârful bocancilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s