Din când în când

„Şi-apoi, să ştii, e-aşa plăcut
Şi merită oricît să stau s-aştept
În miezul zilei să-ţi aşezi
Tu fruntea pe tăcerile din piept…”
________________________________A. Andrieş, Tăcerile din piept

E o viteză nebună a sângelui, asta cu care aleargă
dimineaţa prin vene, aşa au spus medicii,
aşa a spus şi aparatul radar
„domnule, vă aleargă ameţitor de tare, imoral
sângele dumneavoastră” scria miliţianul
pe procesul verbal
e o mână întinsă ca o aripă antiglonţ de înger
peste umerii tăi goi
răsărind primăvăratic de sub pătură,
să nu se apropie nimic rău
de tine, de mine, de acest întreg numit noi
şi fereastra deschisă, atât cât să miroasă a zori
proaspăt scoase din cuptor, a cafea caldă ori
a săruturi furate în somn,
e un gol sub aripa antiglonţ
care parcă freamătă, e un gol viu
atât de viu încât
are chip şi suflare,
e un gol care parcă a luat
forma ta, un trup ce doarme cu buzele
întredeschise, mişcându-se din când
în cand, deranjat de soare
şi de vene pulsând.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s