4, 3, 2

Nu realizez încă dacă e rău sau bine când o iei de la zero. Am o pereche de papuci, o cană de cafea şi un halat de baie. O scrumieră. O groază de cărţi. Nu le împrăştii, ci le aşez în ordine. Aş spune la locul lor, dar locul lor nu e aici. Nici al meu, nu-mi place să văd Assesoftu’ când mânânc.Nu-mi place îmbulzeala de dimineaţă de la metrou, nu-mi place graba oamenilor pe care parcă i-a anunţat cineva că li s-a scurtat viaţa la jumătate. Nu-mi place nici că devin mizantrop.
În altă ordine de idei, da! pentru portughezi. Până şi pe mine m-a molipsit cu un zâmbet piesa asta. Azi scriu. Mult, până cad sub masă.


Later edit: Am ascultat piesa a 16-a oară. Şi zâmbesc serios. Dacă eram femeie dădeam vina pe s.p.m. Dar e atât de frumoasă că văd puţin în ceaţă. Şi am şters ceva din colţul ochiului drept.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s