Ar fi fost un drum prea lung

Mi-a spus hai să fim copii, hai să ne aruncăm
hainele pe marginea patului, e prea cald în casă
radet-ul s-a grăbit puţin cu agentul termic, era
mai frumos când era frig, te cuprindeam cu braţele
îţi simţeam sânii striviţi de pieptul meu, unghiile
tale scriau poeme pe carnea mea, respiram greu,
ne grăbeam să creştem, aşteptam să deschizi gura
şi să îmi spui hai să fim oameni mari, să ne îmbrăcăm
aşezându-ne pe podea şi să vorbim despre ce va fi
nu putem schimba nimic, ţi-am spus în timp ce te
sărutam, nu putem schimba nimic din ce s-a întâmplat
oamenii vin şi pleacă, rareori se uită înapoi,
uitatul ăsta înapoi e un proces care răneşte irişii
suntem oameni, avem ochi prea frumoşi să-i însângerăm
cu trecut, fiecare îşi îngrijeşte gunoaiele din suflet
cum ştie mai bine, hai să îmbătrânim deodată, parcă aşa
ar fi corect, stând unul lângă altul, cu tâmplele
albite, în tăcere, dorindu-ne să mai fim copii
cu hainele aruncate pe marginea patului.

Anunțuri

2 gânduri despre “Ar fi fost un drum prea lung

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s