Te plăsmuiesc în fiecare noapte, cu sfială
încerc să te compun din cioburi sparte
E o poveste simplă şi accidentală
aceea despre care am să scriu în carte.

Într-o lumină oarbă,din tăcerea surdă
Ţi-adun mirosul învelit în scrum
E o poveste simplă şi puţin absurdă
povestea peste care-am dat în drum.

Te voi împrăştia în aşternuturi astă seară
Eu cred c-o să adorm pe lângă pat
Tu ai să îmi miroşi încet a primăvara
Îţi mulţumesc de mii de ori anticipat.

Eu am să tac, măcar până la două
când capul tău va odihni la mine-n piept
Povestea asta, stranie şi nouă
nu ţine cont de niciun înţelept

Şi mâine dimineaţă ai să râzi uşor
Când mi-aranjez prea leneş pijamaua
Mă vezi mai mic, visezi tehnicolor

E rândul meu astăzi să fac cafeaua.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s