O zi aproape perfectă

M-am trezit brusc, fără să mă gândesc la nimic
altceva decât la o cafea tare , cu caimac
aşa cum făcea tata acasă, o cafea groasă, fără
zaţ, ştiam că e aşa pentru că îmi turna mie prima
dată în cană, era devreme încă, toţi îşi
mureau ultimele picături de vis pe perne transpirate
am strigat către Dumnezeu, tare, să mă audă,
ca o rugăciune de dimineaţă Doamne, faci şi tu o cafea
cum făcea tata acasă, tare, cu mult caimac? Dintr-o
icoană, Dumnezeu tăcea a mustrare- fă-o singur, nu
mă dau eu jos de pe cruce la ora asta doar să-ţi
fac ţie cafea- am stat, cu ţigara aprinsă fumându-mi
unghiile, o să fie o dimineaţă nespus de frumoasă,
de când a plecat ea, e loc mai mult în pat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s