morning has broken

Avem multe răspunsuri, spuse şoptit, după miezul nopţii
Niciodată nu şti ce să facem cu ele, pentru că avem
răspunsuri numai la întrebările nepuse, ne ascultăm
unul altuia zgomotele din cranii, un hârâit monoton
ca un scurtcircuit, şi ni se face teamă brusc, aşa că
ne ascundem în cochilii mici, prea mici să ne încapă
ne învelim cu pleduri colorate, ca de copii, e aşa de
multă linişte încât iţi aud inima bătând în piept, lecţia
asta de anatomie se desfăşoară pe viu, sub coaste
împletite frumos, te văd cum îţi creşti visele în
spatele ochilor închişi, visele tale lipsite de pudoare
încărcate de goliciune ca un piept de general plin de
medalii, miroase straniu atunci când plec, plecatul
ăsta al meu, de fiecare dată precipitat, e o misiune
sacră, nu ştiu să fac altcumva să scap de mirosul
de dimineaţă, pe care mi se pare totdeauna că l-am
mai simţit undeva, poate pe marginea drumului, atunci
când adormisem beat, poate în paturi străine
sau într-un spital aseptic pe care l-am vizitat din
întâmplare, nu am habar de unde îţi cunosc încheietura
fină a mâinii, aşa că mă arunc în gol pe scara blocului,
până la ieşire, cu ultimele puteri schiţez un gest
teatral de „la revedere”, şi mă caut pe mine din nou
prin aceiaşi beznă, nu este loc pentru noi nici
în cel mai mare palat, îmbătrânim prea repede ca să
ne mai cunoaştem unul pe altul, e un soi de Alzheimer
sentimental, necontrolat, aşteptăm o vreme în care
să nu ne mai întâlnim atât de des, să nu ne fie
ruşine că suntem oameni când ne odihnesc mâinile una peste alta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s