Mă ridicasem în varfurile picioarelor să ajung
la tine, îmi părea că te-ai înălţat sus de tot,
acolo unde oamenii banali nu vor ajunge niciodată
ca un hotel de şase stele, poleit cu fel de fel de
metale preţioase te vedeam acolo, în everesturile tale
de om atât de mic, încât m-aş fi cocoşat şi să
te sărut, apăsat, bărbăteşte, cum numai eu ştiam

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s