***

E atâta zgomot în tăcerea asta
Şi-atât de multe semne de-ntrebare
că ne-atârnă-n garduri sufletul ca flamuri
veştede şi negre, de înmormântare

vorbele ne dor, în gâtlejuri sfinte
şi din teamă mare, din prea mare groază
de oameni pereche, fără jurăminte
mersul şi purtarea ni se-ndoliază.

zace-n somn târziu trista întâmplare
de-a ne întâlni, ceasul e sfârşit
ne-am scălda în munte la fel ca în mare
dar tăcerea noastră e-un plus infinit.

Din vreme în vreme , mai întind o mână
şi te pipăi doar să ştiu că mai eşti
îţi mângâi un umăr, îţi sărut o pleoapă
şi mă fac că uit vechile poveşti.

Noi trăim prezentul, ne e haină timpul
iubirile noastre sunt iubiri barbare
haine sfâşiate, dor mai mult şi iarăşi
Dintr-un fapt mărunt, şi din nepăsare
ne trezim tot goi, printre zori murdare.

Anunțuri

Un gând despre “***

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s