Zgomotul surd al tăcerii

Între două beri, am primit, chiar şi fără niciun fel de contraprestaţie, răspunsul la întrebarea care a măcinat generaţii întregi de bărbati: ce vor femeile? Tot, mi-a răspuns ea, cu un zâmbet, ca şi cum ar fi fost cel mai natural lucru din lume. Femeile vor tot, vor atât lucrurile perfect posibile, precum o pereche de pantofi nu ştiu de care, cât şi lucruri imposibile, dar care le hrănesc lăcomia de a avea. Vor bărbaţi înţelegători, tandri, simpatici, dar care să fie în acelaşi timp duri, hotărâţi, puţin barbari. Vor o seară liniştită într-un bar mic, dar unde să fie agitaţie în jur, vor zile liniştite de mai în care să zacă pe plajă sud un soare bolnav, înfofolite, şi multe altele asemenea. Vor tot, vor sex dimineaţa, dar le este mult prea lene să se trezească din somn complet, şi aleg să vegeteze în starea aia de semitrezie, prefăcându-se că nu simt mâna ta atingându-i zonele intime. Tu ştii că nu este aşa, simţi un tremurat uşor în toată carnea ei, şi auzi cum scrâşneşte din dinţi, abţinându-se să nu geamă.
Noi le iubim oricum, aşa hotărâte, nehotărâte, arzând şi reci, doar sunt ale noastre, nu? Şi existenţa noastră fără ele ar fi complet banală, un lung şir de intâmplări simple, lipsite de orice picanterie.
Am ajunge acasă beţi, şi nu ar fi nimeni acolo, să ne explice în ce hal am ajuns, şi că dacă o ţinem tot aşa, o să devenim nişte rataţi, ca prietenii noştri cu care am băut.
Am face o cafea cât se poate de amară dimineaţa, fără ca cineva să se plângă de asta, explicându-ţi că este la cură de slăbire, şi cafeaua cu mult, foarte mult zahăr, este singura ei plăcere rămasă.
Ne-am schimba cămăşile doar atunci când nu le mai suportăm culoarea cenuşie şi gulerul înegrit, şi nu în fiecare zi, aşa cum facem acum, gândindu-ne că poate are să-şi pună ea capul pe umărul nostru, şi doamne-fereşte, ar vedea ţoala jigărâtă.
Da, bărbaţii au nevoie de femei, să le strângă în braţe, ele sunt singurele fiinţe care ne fac să ne simţim cu adevărat bărbaţi, singurele fiinţe care, în ciuda aparenţelor, se zbat să ne înţeleagă, şi ne iubesc necondiţionat, atunci când o fac la modul sincer, iubesc copilul din noi, care are nevoie de reparaţii pe ici, pe colo, pentru a deveni bărbatul de mai târziu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s