Mila 23

Anatolie, e dimineaţă, netezeşte-ţi
ridurile, şi zâmbeşte, lumina
te-a inundat ca atunci când erai copil
mai ştii? ajungea Dunărea până în prag
lipăiai cu picioarele goale în apă
bucuros, bunică-tu Platon
îşi smulgea părul albit înainte de vreme
pereţii casei voastre, sinilii, se înnegreau
ca de boală. Ce ştiai tu, lumina
de-atunci, lumina de-acum, era toată a ta.
Nu e o dimineaţă ca oricare alta
pe marginea patului ţi-a crescut
un pâlc de zambile- vezi, Anatolie
şi tu nu ştiai de ce îţi miroseau visele
de-azi noapte a grădini întinse.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s