685

[…]şi în liniştea zorilor cenuşii, o mână mă strigă cu unghii ascuţite pe spatele meu arcuit, gata de luptă până la moarte. Răspund strigării cu un sânge ca un izvor de munte, limpede şi cristalin, împroşcând aşternuturile. O urmă de trup cu sâni frumoşi şi păr întunecat doarme înconjurată de prea multe globule roşii, o urmă ce închipuieşte cu litere mari, caligrafiate atent, cuvintele dintâi ale poveştilor ;”a fost odată”.

Un gând despre “685

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s