Lust

Mi-am dat seama atunci, în vreme ce sorbeam din cafeaua amară, de ce o iubisem. Niciodată nu avusesem un loc pe care să-l numesc „acasă”. „Acasă” era ascuns după o perdea de ceaţă groasă, o pâclă rece . Pe ea o iubisem pentru că oriunde ne purtau paşii, eram acasă. În stânga, în dreapta, în autobuz şi tramvai, pe băncile din piaţă, ascunzând poveşti, sau sub soarele de april încălzind fricos, peste tot, mie-mi venea să mă întind leneş, aprinzând o ţigară, să-mi rezem capul pe umărul ei, să o sărut şi să-i spun cât este de frumoasă. În definitiv, „acasă” eram noi, clădindu-ne pereţii din visele noastre.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s