Un alt început ca un intermezzo

Nu mi-au plăcut niciodată bilanţurile de la sfârşitul anului. Asta pentru că fiecare an e din ce în ce mai prost, parcă, şi o recapitulare pare a fi numai o înşiruire de nereuşite şi drame personale. Când tragi linie, şi aduni febril cu creionul chimic înmuiat în gură, măştile cad, chipurile se schimonosesc, oamenii din jurul tău sunt din ce în ce mai puţini. În schimb, îmi place să îmi pun dorinţe, dintre cele mai absurde, şi să râd amar văzând cum îmi scade încrederea în entităţi superioare care să pună umărul la un curs cât de cât normal al vieţii. Mi-am dorit în 2011 să scap de numărătoare asta fără rost, crescătoare şi dezolantă. Cinic, cineva hohoteşte. Aşa că o să-mi doresc să nu-mi mai doresc nimic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s