611

Înfofoleşte-te bine în haina groasă, draga mea, gerurile astea sunt greu de suportat, când nimeni nu te strânge în braţe, când nimeni nu se apleacă deasupra ta, să oprească ninsoarea cu trupul. Vezi tu, iernile sunt făcute pentru doi, nicicum pentru unul.Iernile noastre, două ierni separate,  ne sunt ca două vămi ale sufletului, inimile ni se strâng, încercând să treacă prin norii groşi, dincolo, unde un soare blând, firav, se scurge peste chipuri îmbătrânite. Miroase frumos aici, a vin fiert şi mere coapte, miroase greu a posibil întreg.

Mersul ni-i nesigur, pe crustele subţiri de gheaţă , în aceste eterne Antarctici. Uite, mie-mi bate în piept un sloi, ţie încă un foc crud, cărându-şi jăraticul pe obrajii tăi. Dintr-o dragoste atât de mare, ai născut câmpii nesfârşite de fiere. Nu-i nimic, naşterile le vom revoca la instanţele superioare, când va fi şi vremea lor, invocând copilăria drept temei.

Anunțuri

Un gând despre “611

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s